O Dăncilă pentru ALDE, e tot ce mai vrea Dragnea

Sunt la București, satul cel mare al României, unde bârfele circulă în viteză pe ulița bulevardelor înghesuite, unele vechi din vremea lui Carol I. Primesc bârfe, informații, particip sezonier, nerăbdător să mă întorc la Sângeru, la reuniuni de cinci inși, în jurul unui pahar cu vin sau mă prefac interesat, într-o întâlnire cu un burjui politic, pe care-l știu din vremea în care era consilier al unei nulități, de mărturisirea că se petrec lucruri grave. Aflu, de pildă, și devin atent fiindcă nu pare o glumă de șanț, că noua pohtă pohtită de unicul șef din România, Liviu Dragnea, ar fi debarcarea lui Tăriceanu și preluarea pesedistă a partidulețului condus de fostul liberal. Păi, zic eu, Tăriceanu a făcut toate plecăciunile în fața liderului suprem, și-a intrerupt de câteva ori așezarea popoului pe scaun, observând că nu a atins plușul mai întâi dosul august, intră mereu al doilea pe ușă, scăpând pe jos o batistă care nu există spre a da aparența unei justificări demne întârzierii, face… dar ce nu face! Ce mai vrea Dragnea? Vrea, zice persoana care-mi povestește și care e de pe acolo, o Dăncilă în fruntea ALDE. Tăriceanu îl incomodează. Nu e prost, ceea ce pare o obligație pentru a acoperi un post în regimul Dragnea, ci doar supus, iar asta nu-i destul. Uneori vorbește neîntrebat, iar vorbele nu au fost încuviințate în prealabil. ALDE, zic eu, este oricum o anexă jenantă a PSD. Aparența că stânga și dreapta, găsite, mă rog, pe centru amândouă, ca două mănuși care se freacă la încântarea unui peșcheș, e tot ce poate mulțumi avântul spre puterea totală a teleormăneanului. Nu, îmi spune bărbatul care a fumat multe schimbări și-l știu din vremea în care purta jiletca transformării PDSR-ului în PSD. Dragnea vrea o altă Dăncilă pentru ALDE. Și de unde o ia? De la ALDE, că fiecare aldist are în el un pui de pesedist care s-a făcut mare. Știi un nume? Știu, e de la tine din Prahova și are toate calitățile pentru a mulțumi trebuințele celui care conduce azi România și o va conduce până se va alege praful. Păi, îngaim eu, praful s-a ales! Încă nu de tot!
Aștept să plec la țară. În București s-a acrit asfaltul, lumea aleargă încruntată să-și afle mielul, în palate se petrec întâlniri care au valoare doar la televizor, fiindcă în fapt nu se petrece nimic, sunt zero. Autostrada pe care voi pleca spre Ploiești, cotind un ceas prin Voluntari, nu s-a lungit în patru guverne cu un centimetru, iar nivelul de confort sufletesc al românilor a crescut doar în discursuri. Paști cu bucurii!

Lucian Avramescu

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.