Oameni buni, voi mai pricepeți ceva?

Oameni buni, voi mai pricepeți ceva?

”Nu mai știm să trăim”, e expresia sintetică a ceea ce intenționam să scriu și eu, când m-a sunat Titi Radu, coleg de liceu, fost șef de școală de pompieri, cu vorba asta. De ce nu mai știm să trăim? – l-am întrebat. ”Tu nu vezi, zice el, că totul stă cu fundu-n sus, de la climă, la politică? Nimeni nu mai pare întreg la minte”.  Văd, zic, și cui folosește că văd?!
Da, clima a virat de la încălzirea globală la racirea totală. De atâta încălzire ne clănțănesc dinții de frig și, trecând pe sub streșini, trebuie să fim atenți la țurțuri. Eu am în fața ferestrei un peisaj pe care nu l-am văzut, recunosc, niciodată. Pădurea Călugăreasca, verde, de un verde crud, este pictată în luminișuri de o zăpadă compactă, iar verdele pur și albul pur dau un tablou straniu, pictat parcă de un nebun genial. Un specialist în bolile interne ale Terrei, căutînd el cu stetoscopul și băgând termometrul în fundul Galaxiei, a ajuns la convingerea că ne va fi confiscată vara din 2017, așa cum s-a mai întâmplat în nu știu ce an, o mie opt sute nouă sute! Măi, fir-ar să fie! Ori murim de cald, ori murim de frig, ori murim de proști, fiindcă de ceva trebuie să murim. De grija planetei, americanii cară portavioane și bombe în zona Pacificului, francezii dau piept – unde? – pe Champs Elysees, din nou cu flagelul jihadist, turcii optează pentru un sultan care să le readucă vremurile când, otomani numindu-se, băgau spaima în jumătate de lume și tăiau capete, Mediterana înghite zilnic imigranți, ca un balaur nesătul, Băsescu o apără cu pieptul desfăcut pe Udrea în Parlament, pe principiul că n-a luat mită decât o dată (O data, dar sănătos!).
La noi, ce e pe la noi? M-am întâlnit ieri cu o bibliotecară din zona Ploieștilor care era pe gânduri. Ce-ai pățit? Mi-e rușine să vă spun. Hai, zi, că nu spun nimănui. Mi-au mărit leafa de peste trei ori! Cum așa? Așa! Aveam opt milioane și brusc m-am trezit cu 28 de milioane, ceea ce n-am avut în viața mea, și mi-e frică să nu fie o greșeală. Dacă mi-i cer îndărăt? E de bine zic. Dacă ți-i cer, ai grijă să nu cheltuiești pe rujuri tot. Pune ceva deoparte!
Ce mai e la noi? În politică e totul strălucit. Guvernul Dragnea (Grindeanu) s-a împrumutat cu aproape cinci miliarde euro în 100 de zile de guvernare, ceea ce întrece tot ce-a fost până acum. Premierul, cică, ar fi o strategie, fiindcă a luat cu ”dobânzi convenabile”. Convenabile pentru cine? Avem, cum au visat atâția, un singur partid și un singur conducător. Opoziția, ca pițigoiul, s-a strâns singură de gât și nu mai e. PSD a devenit ce-a fost cândva și mai mult decât atât. Dragnea strălucește ca un trandafir altoit, mai puțin când e vorba de Ordonanța 13, revenită acum în variantă parlamentară. Molâul ista de Toader, moldovian jet bejet, se mișcă inșet, înșetișor și chiar pi loc în privința Ordonanței cu grațierile, drept pentru care sultanul de Teleorman – iată că-l citez pe Ponta, doctor în sultani – a primit o săgeată în fund de la Înâlțimea Sa Dragnea. Va urma șutul, dat tot acolo, cu propulsarea îndărăt în târgul Ieșilor, unde ministrul e rector. Dacă-l mai supără mult pe cel mai puternic om din stat, teleormăneanul îi ia și rectoratul, că nu l-a făcut mumă-sa rector. Ei, drăcie!
Totul e normal de anormal. E chiar vesel. În grădina mea, după ce ieri a tăcut speriat de zăpezi, cucul, același care vine an de an, fiindcă îl cunosc după un zbenghi la aripa stângă, cântă de pe la orele 10,00 într-o veselie. Cu-cu, cu-cu! Zici că dă cu lopata în zăpadă, fiindcă are și un fel de găjâit aspru, ca de gripă și guturai. Dar cântă, sireacul, prima oară de când ne știm, înconjurat de zăpezi.
”Nu mai știm să trăim”, zice prietenul meu, pompierul-colonel. E și nu e așa. Trebuie să ne adaptăm. Dacă a înnebunit planeta, musai să turbăm și noi nițel, că altfel, neadaptați, murim ca dinozaurii. Iarnă fericită! La mulți ani!, fiindcă poimâine e Sfântul Gheorghe și, cu o singură excepție, toți părem a purta galonul acestui nume.

Articole asemănătoare