Cred că nimeni niciodată nu a curtat mai mult pe cineva decât a făcut-o Victor Ponta cu liberalii (fără Antonescu, o nesemnificativă condiție încă din debutul spectacolului). Nu a fost zi de la Dumnezeu, în ultimele săptămâni, să nu fie invocați și ademeniți, la început cu cântece de sirenă, la care cu greu ar rezista un om obișnuit, mai apoi cu un întreg arsenal politic și administrativ .

După cum știți, de obicei, sirenele erau trei la număr, jumătate femei, jumătate păsări (sau pești). De asta au apărut lângă Victor Ponta, Ion Iliescu și Valeriu Zgonea. Ca și la Homer, și la PSD, sirenele au voci minunate, iar prin cântecul lor vor să atragă liberalii mai slabi de înger, care, pentru a le auzi cât mai de-aproape, era de așteptat să-și sfărâme corăbiile ( au partidul) de stânci, nu alta.

În Odiseea lui Homer, Ulise ar fi pățit la fel, dar, povățuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat de catargul corăbiei, iar tovarășii lui și-au astupat urechile cu ceară pentru a nu mai auzi cântecul sirenelor.

Cam așa au procedat și liberalii, cu câteva excepții, care s-au legat de partidul cu o ancoră de 139 de ani, și și-au astupat urechile. Altfel ar fi auzit mai întâi cântecele, mai apoi promisiunile, și, în cele din urmă, disperarea cu o suavă tușă de amenințare. Cine ar fi putut rezista?

Numai Călin Popescu Tăriceanu nu a știut că sirena, prin cântecele ei, ademenește liberalii în locuri primejdioase, unde aceștia își găsesc moartea politică.

În seara alegerilor din 2012, la câteva minute după primele rezultate, Victor Ponta a ieșit si a declarat că aduce UDMR la guverarea de 80%, ca să dea cifra rotundă, spre 100%: “ne place unanimitatea mai mult decât orice pe lume, cine nu e cu noi, e împotriva noastră sau cine îndrăznește să aibă opinii diferite. Poate la țărăniștii lui Maniu și Coposu, sau la liberalii Bratienilor să mai fie debandadă democratică. Dar când la noi, cel mai în vîrstă este Ion Iliescu, care nu are încă 139 de ani, facem ce tradiție dorim – și anume – mucles, că altfel o să vedeți cu cine v-ați pus”, s-ar fi stabilit în interior la vremea respectivă.

Pe 25 mai seara, 2014, Victor Ponta a declarat, ca un doctor veritabil, că USL trăiește, dar de a doua zi se vor vedea și semnele pentru cei mai neîncrezători. Dacă până pe 25 mai seara, USL era ca aerul, ca sfântul duh – exista, dar nu îl vedeai – de luni dimineața, USL se va înfățișa în toată vigoarea și splendoarea.

Dar iată că nu a fost așa.

Dictatorul, deși era pe scara elicoperului, a supus la vot separarea de PSD, iar supușii, vreo 200 la număr, tremurând de spaima demisionarului, au votat în masă.

De atunci, s-a așternut tăcerea. Sunt sigură însă că USL trăiește, precum Elvis, și se va arăta. E doar o chestiune de timp.

P.S. 1 Aș vrea să subliniez diferența dintre Ion Iliescu și Mircea Ionescu Quitus. În timp ce primul a încercat să ne reamintească de ce i se spunea Ilici în anii `90, făcând declarații despre un partid pe care deocamdată nu îl conduce, deși pare că-și dorește – PNL – încercând să facă ordine, ciudat, nu la PSD, ci la liberali – celălalt, a intervenit elegant, dar nimicitor, trimițându-l pe Tăriceanu, politicos, la primul. Poate de vină este diferența de vârstă, Ion Iliescu fiind mai tânăr, la cei 84 de ani, față de cei 97 de ani ai lui Mircea Ionescu Quitus.

P.S. 2 De ce atâta deranj pentru ademenirea PNL, de ce atâta supărare pentru plecarea unui partid mic de 15% de lângă tine (înafară de obrăznicia de a te opune unui colos politic)? Poate pentru că fără PNL lucrurile se complică extrem de mult pentru PSD și Victor Ponta? Poate pentru că PNL îi aducea pe tavă și funcția de președinte, după care putea să scape de el oricând. Poate explică cineva. Poate Bogdan Teodorescu?

(Articol preluat din editia tiparita Expres Magazin, nr doi, din luna mai)