Pe cine sărbătorim religios azi. Cutremurătoarea viață a Omului lui Dumnezeu

Pe cine sărbătorim religios azi. Cutremurătoarea viață a Omului lui Dumnezeu

Sfântul Cuvios Alexie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 17 martie, s-a născut la Roma, în vremea împăraților Arcadius (395-408) și Honorius (395-423), din părinți creștini, foarte bogați, Eufimian și Aglaida.
Aceștia erau cunoscuți pentru bunătatea lor. Dacă se întâmpla într-o zi să facă prea puțină milostenie, iar la masa sa să vină prea puțini săraci, atunci tatăl său, căzând la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicea: „Nu sunt vrednic să umblu pe pământul Dumnezeului meu” (Viețile Sfinților).
Părinții au dorit ca tânărul Alexie să se căsătorească, prin urmare, i-au găsit la vârsta cuvenită o logodnică de neam împărătesc. În noaptea nunții Alexie a fugit însă în taină pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică). A trăit necunoscut de nimeni, vreme de 17 ani la Edesa, în Siria.
În acest timp părinții au trimis oameni să îl caute peste tot. Au ajuns trimișii tatălui său până la biserica închinată Maicii Domnului din Edesa, dar nu au știut că unul din săracii din pridvorul bisericii este cel căutat, așa că i-au dat milostenie și s-au întors acasă.
Pentru că i-a fost descoperită viața sa cea sfântă și a început să fie cinstit de oameni, Sfântul Cuvios Alexie a plecat din acel loc și din pronie dumnezeiască a ajuns, în urma unei furtuni pe mare, din nou la Roma. Aici a hotărât să meargă la casa părinților ca un necunoscut.
În Roma, tânărul Alexie nu mai putea fi cunoscut de nimeni, căci trupul i se uscase de multa înfrânare, frumusețea feței sale se vestejise, vederea i se întunecase, ochii i se adânciseră și numai pielea și oasele i se vedeau.
Tatăl său l-a primit ca pe un om sărac și străin, iar pentru faptul că și el avea un fiul care se înstrăinase, a poruncit să i se ridice o căsuță chiar în fața ușilor palatului, ca să fie întotdeauna înaintea ochilor săi.
Sfântul Alexie a petrecut șaptesprezece ani în rugăciune zi și noapte, la ușile casei al cărei moștenitor și stăpân era. În acest timp, a răbdat cu mare jale plânsul mamei sale, îndurerate de pierderea fiului, pentru marea dragoste pe care o avea pentru Dumnezeu.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este, dar și toată viața consemnând unele taine știute numai de părinți, iar după ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul, fiind găsit a doua zi.
A fost pus pe un pat de mult preț și dus în mijlocul orașului, unde mulțimi de oameni s-au adunat, alături de papă și de împărat, pentru a se închina la moaștele Sfântului Alexie, pentru că se aflase că în timpul unei Sfinte Liturghii în Biserica Sfinților Apostoli din Roma, la care participa și împăratul Honorius, s-a auzit glas mare din Sfântul Altar care spunea că: „În casa lui Eufimian căutați pe omul lui Dumnezeu”.
După o săptămână, sfintele sale moaște au fost puse într-o raclă de marmură, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, și așa s-a făcut îngroparea Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu.
Sfântul Alexie s-a mutat la cele veșnice în ziua de 17 martie, anul 411 (Documentar AGERPRES. Sursa:  „Viețile Sfinților”).

Articole asemănătoare