Primiți, mamă și tată, dorul meu

Primiți, mamă și tată, dorul meu

 

Mamă, îți sunt c-un gând măcar dator
Tată, îți las o lacrimă pe cruce
Știu, prea ades vă uit, mă iau cu viața
Și viața către voi, firesc, mă duce

Azi clopotele bat și pentru voi
Se fac pomeni, eu n-am făcut nimic
Aș vrea să merg să dăruiesc ceva
Să dau din viața-mi pentru voi un pic

Biserica-i aproape, peste drum
Merg către ea băbuțe cu colivă
Bătrânul preot plictisit le cântă
Cu o obișnuință costelivă

Eu nu vă aflu-n vechiul ritual
Vă caut în văzduh și-n amintire
Și vă mai caut, dragii mei pieriți,
În inima mea plină de iubire

Sunteți, precum vă știu, în cer,
Buni, luminoși, de pus la rană-n toate
Dar unde-i cerul, este undeva,
E jos sau sus, cu stele sfărâmate?

Primiți, mamă și tată, dorul meu
Nu-i nici colac, nici vin și nici colivă
E un oftat prelung și dureros
Iubirea mea în formă primitivă
Lucian Avramescu, 4 noiembrie 2017, Sângeru

Articole asemănătoare