• Home
  • Interviuri
  • Prof.univ.dr. Dumitru Orășeanu: ” Viitorul de mâine al nației române stă în atenția acordată copiilor de azi”

Prof.univ.dr. Dumitru Orășeanu: ” Viitorul de mâine al nației române stă în atenția acordată copiilor de azi”

prof or 1

‘- Sunteți, stimate domnule profesor Dumitru Orășeanu, unul dintre vârfurile medicinei pentru copii. Regula cărții pe care o pregătim e ca următorul intervievat să fie recomandat de alți doi care sunt protagoniști ai cărții ”Greii medicinei românești”. Nu-i un secret să vă spun că v-au recomandat cu căldură profesorii Ioan Lascăr, Daniela Bartoș și, v-a reconfirmat, ca să spun așa, un al treilea, profesorul Irinel Popescu. Cum de adunați, într-o lume medicală din care nu absentează invidia, atâtea aprecieri?

   – Le mulțumesc colegilor mei pentru recomandarea făcută. Am aceleași aprecieri la adresa dumnealor, fiind niște oameni de excepție, pe care îi respect, îi înțeleg și mă înțeleg.

–  În anul 2012 ați fost desemnat ”Pediatrul anului”. Povestiți-ne – cartea va fi trimisă gratis și studenților care urmează  Medicina – de unde ați plecat, fiindcă unde ați ajuns știm. Care au fost, dacă au fost, piedicile? Care a fost combustibilul acestui drum în urcuș mereu?

–  Am început studiile primare în București la Școala Nr 108,  am continuat la Liceul Mihai Eminescu din București și apoi Facultatea de Pediatrie a UMF „ Carol Davila”. Am  avut susținerea unor părinți extraordinari în toate demersurile, iar în școală și în facultate, profesorii au fost oameni de excepție.

După terminarea facultății, am fost intern și rezident prin concurs  cu stagii în Spitalele Alfred Rusescu, Spitalul Matei Balș și Spitalele Grigore Alexandrescu, de care am rămas legat pentru tot restul vieții.

 După examenul de medic specialist, am fost repartizat la Spitalul Județean Buzău, unde am lucrat timp de doi, după care am revenit ca Asistent Universitar în UMF „ Carol Davila” cu normă clinică în Spitalul Clinic de Copii „Grigore Alexandrescu”. Aici am avut șansa de a întâlni oameni deosebiți, profesioniști desăvârșiți,  care aveau grijă atât de pregătirea profesională cât și de educația viitorului doctor.

–   V-am urmărit, de câteva ori, consultând cu infinită răbdare, pacienți minori la Spitalul Grigore Alexandrescu unde conduceți o secție. Sunteți aici, fără a vă abandona locul de muncă, de 40 de ani. A fost impresionantă nu doar răbdarea cu care vă aplecați asupra celor mici, ci și o bunătate pe care o transmiteți copilului căruia îi câștigați repede încrederea. Ține de instinct sau de educație?

  – Cred că trebuie să încerci să intri în lumea specială, în lumea copiilor, să fii cât mai aproape de sufletele lor și să le inspiri încredere. Fiecare copil are felul lui de a fi, trebuie să încerci să fii pe aceeași lungime de undă cu el, să dai atenție tuturor lucrurilor pe care le spune, comunicarea să fie pe orizontală. Din fiecare situație întâlnită înveți câte ceva care te ajută ulterior. Trebuie să ai răbdarea de a-l urmări până la capăt și să devii un partener apropiat.

   – Se vorbește, ca și când ar fi continente despărțite de oceane, de ”patologia copilului” și de ”patologia adultului„. Stau chiar așa lucrurile sau omul e bolnav sau sănătos, indiferent de vârstă, iar medicul îl tratează ca atare?

    – Patologia copilului este ceva aparte, începe de la nou-născut și se termină la vârsta de 18 ani. Copilul nu este un adult în miniatură. Patologia copilului are particularități legate de vârstă, sex, tipul de boală, de cele mai multe ori este o patologie de urgență în care tratezi copii bolnavi și nu boli și la care încerci să personalizezi tratamentul în funcție de situații. Tot timpul te gândești să rezolvi situația  cât mai repede și mai bine pentru a-l scoate din impas de așa manieră încât să sufere cât mai puțin. De foarte multe ori în situațiile deosebite pleci cu el acasă, mănânci cu el, adormi cu el încercând să găsești cât mai repede rezolvarea situației.

– Predați de mulți ani la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila. Cum vă sunt studenții? Există modificări de fiziologie în portretul intelectual și de curiozități al tânărului de ieri, când la rându-vă erați student, în comparație cu medicul în devenire de azi?

Studenții de azi sunt oameni care știu ce vor, știu foarte bine în ce lume sunt, știu să apreciaze când cineva este aproape de ei și vrea să îi învețe și să îi aducă la standardele corespunzătoare timpului. Cadrele didactice ar trebui să fie cât mai aproape de ei, comunicarea să fie directă, să se simtă respectați, să se simtă prețuiți.

Se străduiesc să învețe cât mai bine, dar de multe ori nu în folosul țării (nu sunt ei de vină), ci al altor țări. Au mult mai multe posibilități de informare în domeniul medical și beneficiază din plin de lucrul acesta.

– Cum caracterizați domeniul sănătății pentru copii într-o țară, în multe privințe, bulversată, cu zone scăpate din orizontul de griji al autorității? Facem, noi ca națiune, ce trebuie pentru ocrotirea sănătății și vieții celor mici?

Nu facem, avem multe carențe, am avut speranța că se vor corecta cât mai repede, însă sunt tare dezamăgit că nu am ajuns în 25 de ani acolo unde aș fi dorit. Viitorul de mâine al nației române stă în atenția acordată copiilor de azi.

– Ce pericole pândesc în zilele noastre copiii? Ce boli sunt mai frecvente, ce nu știu părinții din ceea ce ar trebui să știe?       

  – Obezitatea reprezintă unul dintre pericolele zilei de astăzi – părinții ar trebui să învețe copiii să mănânce alimente pentru vârsta lor, să evite alimentele de tip fast food, băuturile carbogazoase, zahărul, sarea în exces. Nu mai știm ce să mâncăm ! Să îi antreneze pe copii în activități sportive, să-i lase cât mai puțin în fața ecranelor (tv, smartphone, tabletă), să își vaccineze copiii…., să fie alături de școală în educația copiilor, școala nu poate face singură totul pentru copii.

O altă problemă ar fi creșterea incidenței afecțiunilor cu caracter alergic atât a celor alimentare legate de diversificarea incorectă la vârsta de sugar, de faptul că nu sunt alimentați la sân, etc  cât și a afecțiunilor alergice respiratorii în etiologia cărora poluarea atmosferică ocupă un rol important.

      Agresivitatea care provine din mediul familial, școlar cât și din ecrane (tv, smartphone, jocuri pe calculator) este o altă problemă pe care trebuie să o avem în vedere.

– O statistică neonorantă ne așează pe unul din primele locuri în Europa în privința mortalității infantile. De unde ni se trage fiindcă suntem un popor vechi, în general rezistent, inclusiv la boli?

   – Suntem un popor rezistent la boli și la vecini, însă sunt greu de corectat o serie de greșeli făcute anterior. Ritmul în care se încearcă acest lucru este lent, drumul este anevoios și de multe ori nu reușim să învățăm din greșeli. Se zice că ar trebui să învățăm din greșelile altora pentru că nu le putem face noi pe toate.

– Sunteți, am citit, cel mai bun în ”ecografie generală”, ”toxicologie clinică” și ”pneumologie”. Traduceți-ne, pentru noi și cititorii noștri, ce înseamnă aceste domenii? Aveți, la spitalul în care lucrați de zeci de ani, dotările trebuitoare pentru aceste subdiviziuni ale medicinei pentru copii?

     – Nu sunt cel mai bun în nici unul dintre domenii, fac parte dintr-un colectiv în care toți ne străduim să ajutăm aceste ființe mici și nevinovate. Avem în spital dotările cu care facem față și situațiilor speciale, dar oricând e loc de mai mult și mai nou.

– V-ați născut în București și tot aici ați copilărit. Aveți la rându-vă doi copii. Nu știu dacă și nepoți. Cum e, pentru copiii de azi, capitala României? E plină de ozon sau, apropos de toxicologie, un spațiu din ce în ce mai toxic? Fac bine mamele care-și plimbă, în landou, bebelușii pe Magheru?

–    Da, am doi copii Cristina si Mihai și doi nepoți Ian și Filip care sunt minunați.

          Capitala suferă enorm prin poluare, străzi aglomerate și în reparații, cu timp pierdut și poluare pe măsură.

          Cred că în centrul Bucureștiului ar trebui să avem zone pietonale fără accesul automobilelor, autobuzelor, cu spații verzi generoase, așa încât o mamă care nu fumează să se poată plimba cu copilul în această zonă.

Ar trebui să avem spații de parcare de așa manieră încât trotuarul să fie pentru pietoni și eventual piste de biciclete. Să avem cât mai multe biciclete în București – asta înseamnă mișcare și lipsa poluării. Să vedem cât mai mulți oameni care practică jogging!

– Dacă ați face câteva recomandări părinților, niciodată îndeajuns de pregătiți pentru meseria de părinte, ce alegeți să le spuneți? Dacă ați comite un decalog, un îndreptar, care ar fi el?

  1. Să-i transmită copilului reguli de bună purtare
  2. Să îl învețe să mănânce corect, dacă se poate ecologic.
  3. Să participe alături de școală la educația copilului – să aibă timp pentru copil!
  4. Să îl învețe să fie luptător, învingător
  5. Să îl educe în spiritul dreptății și al adevărului, să îl integreze real în familie și să îl considere o ființă cu drepturi depline de decizie
  6. Să îl îndrume către sport – în special sport de echipă, să îl învețe ce înseamnă competiția
  7. Să îl vaccineze!
  8. Să îi urmărească creșterea și dezvoltarea, nu de pe internet, ci în contact cu medicul de familie
  9. Să îl ajute să își aleagă corect prietenii.
  10. Să nu existe dezacorduri între părinți în educația copilului și să fie o muncă de echipă, să nu fie rigizi, să le aprecieze lucrurile pozitive și în același timp să le precizeze lucrurile negative.

– Colegi de generație și de titluri universitare au fost sau sunt miniștri, directori de spitale, au funcții diverse. De ce nu vă regăsim acolo unde puteați ajunge ușor? Faceți parte din vreun partid?

Am fost într-un singur partid, înainte de 1989. Mi-a ajuns. Nu mai vreau. Am fost solicitat pentru diverse funcții. Am refuzat de fiecare dată.

– Cum vă relaxați, domnule profesor Orășeanu? Cineva spunea, și nu greșea din câte am constatat și noi, că sunteți mereu ca argintul viu!

Îmi place rugby, îmi place să citesc, să ascult muzică. Îmi place să călătoresc.

– Profesorul Irinel Popescu vă lăuda erudiția. Citiți, ați citit mult, ieșind – cât de des –  din sfera strict profesională

–  Da,  îmi place să citesc.

– Ce vârfuri ale medicinei românești, intervievabile, ne puteți recomanda pentru proiectul nostru?

Îmi permit să-i recomand pe domnul profesor Constantin Dumitrache, domnul profesor Popa Costică, domnul profesor Constantin Arion, domnul profesor Dan Enescu.

– Vă mulțumesc, domnule profesor Dumitru Orășeanu!

Interviu consemnat de Giorgiana Radu, AMPRESS

Parteneri