Protest față de un laureat Nobel

Protest față de un laureat Nobel

 

Somnul este asemenea unui pod/ care unește ziua de azi/ cu ziua de mâine,
spune poetul Juan Ramon Jimenez,
enervându-mă la culme.
Cum să fie așa?
Ca vântul, peste noi, suflă timpul egal
Și aripile lui se îmbulfoaie.
Cum să se strecoare, între aripile lui,
Nevăzutul dintre viața somnului
Și viața când te urci în tramvai sau la volan?
Eu, domnule poet,
Nu mai reușesc să dorm niciodată.
Elev de liceu fiind, dormeam șase ore,
Student prima oară, mai puțin cu o oră,
Pentru ca acum să nu mai dorm deloc.

Somnul, domnule poet, nu poate fi punte
Decât între două întâmplări care există.
Mie îmi lipsește puntea, fiindcă întâmplările sunt.

Domnule spaniol Nobel,
Îmbelșugat cu glorie,
Care acum dormi de tot,
Cum ai făcut ca aripile somnului să se lase asupră-ți?

În țărâna trecătoare a sufletului meu
Nu e loc să sapi treceri,
Punțile rămân ale tale,
Punțile dintre ziua cu vise și somnul fără vise,
Punțile dintre iubirea de azi și cea care nu va mai veni.

Se face prea târziu pe pământ,
Prea târziu,
Îngerii dau stingerea
Iar distanțele dintre somn și nesomn dispărut-au.

Lucian Avramescu, 5 octombrie 2017, Sângeru

Articole asemănătoare