Șerban Cionoff: Baconschi, 3.700 de voturi pentru „Ciocu’ mic”

serban-cionoffAproape că şi uitasem de Teodor Baconschi! Ştiţi despre cine vorbesc, nu-i aşa? Cel care a ocupat, vremelnic, funcţia de ministru de externe ai României. Cu ce rezultate? Nici nu e nevoie să discutăm prea mult, destul doar să ne gândim la jenanta marginalizare României pe plan european la sfârşitul mandatului. Fireşte, acest ruşinos „merit” trebuind să îl împartă, jumi-juma, cu Amiralul Dezastrului Naţional, Traian Băsescu.
Şi poate că uitat îi rămânea numele respectivului personaj dacă, brusc şi deodată, nu ar fi sărit din baie şi nu ar fi cerut, în mod public şi în gura mare, demisia ministrului de externe în exerciţu, Titus Corlăţean, pe motiv că (ţineţi-vă bine!) este „un diletant” în ale diplomaţiei.
Dacă ar fi spus vorbele astea numai aşa, la plezneală, hai, trecă-meargă! Dar nu!, domnul jacuzzi – parcă aşa îi mersese vestea pentru niscai performanţe în arta negocierilor, dar nu neapărat în sfera diplomaţiei, ci în alte domenii, tot sferice, dar ceva mai… senzorial- acvatice?! – dezvoltă o tiradă fulminantă împotriva ministrului Titus Corlăţean pe motiv că Franţa nu ne vrea în Spaţiul Schengen. Împrejurare care, în opinia stropşită a lui T.B., ar demonstra, nici mai mult nici mai puţin, decât „incompetenţa (ministrului Titus Corlăţean n.n.) în materia relaţiilor internaţionale”.
Şi, pentru a fi cât mai categoric, comandă: „Corlăţean, la demission!”
Pe bună dreptate, oameni cu scaun la cap fiind, o să mă întrebaţi: de ce, neapărat, această somaţie trebuia adresată în limba franceză? Iar eu o să vă răspund: cum de ce? uite, de-aia, ca să afle lumea că Teodor Baconschi ştie ca pe apă limba lui Voltaire şi a lui Villon!
Că doar nu degeaba a stat el, bine-merci, pe post de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al lui Traian Băsescu în Oraşul Lumină. Da, da, am scris bine: „ambsador al lui Traian Băsescu”, fiindcă pentru realegerea acestuia a reuşit personajul respectiv performanţa unui vot la fiecare 75 de secunde la prezideţialele din 2009, în secţia de votare de la Ambsada României pe care o avea sub obrânc.
Aşa încât, conform poeziei pe care, sunt convins că tătânele său (mare meşter întru ale poeziei proletkultiste) i-o recita în culcare şi în sculare: „spic cu spic, patriei snop!”, la această ambasadă s-au strâns 3.700 de voturi pro-Băsescu. Voturi care au contrabalansat scorul ruşinos pe care Traian Băsescu îl înregistra pe pământul străbun al scumpei noastre patrii.
Ei da, asta performanţă diplomatică! Asta „competenţă în materia relaţiilor internaţionale”!
Cât priveşte placa ultra-super-hiper uzată a „loviturii de stat ratate” cum numeşte (şi) Teodor Baconschi referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, nu vreau decât să îi reamintesc amănuntul (câtuşi de puţin neglijabil!) că nici Titus Corlăţean şi nici chiar premierul Victor Ponta nu i-au minţit pe distinşii parteneri ai ţării noastre în marea familie a Uniunii Europene cum că în Constituţia României nu este prevăzută supendarea preşedintelui! Ghici-ghicitoarea mea, cine a umblat cu ocaua mică?!…
Desigur, problema opoziţiei Franţei la admiterea României în Spaţiul Schengen, pe care o speculează, minţind fără jenă, Teodor Baconschi, necesită o discuţie aplicată, solid documentată şi riguros argumentată. Şi, cum nu mă îndoiesc de faptul că aberaţiile sale otrăvite îşi vor primi replica meritată, nu îmi rămâne decât să îi adresez, lui Teodor Baconschi, această chemare înflăcărată şi profund mobilizatoare: „3.700 de voturi pentru <>!”
Cifra asta, 3.700 , am văzut de unde vine. Cât priveşte vorba „ciocu’ mic!”, aceasta îi aparţine unei vajnice militante PDL din vremurile de (ruşinoasă) glorie ale partidului-stat , azi căzută, defintiv şi irevocabil, în negura uitării.
Acolo unde îţi este locul, Teodor Baconschi!

Parteneri