Șerban Cionoff: RISCUL FATAL PENTRU CRIN ANTONESCU

 

La ora când scriu aceste rânduri nu ştiu care va fi decizia finală: se rupe sau nu se rupe USL-ul? Şi cu atât mai puţin am date care să îmi permită să aensez posibile scenarii cu oareşce şanse de validare în viitorul apropiat. Tot ceea ce pot, însă, afirma cu certitudine este că, dacă lucrurile vor continua să se desfăşoare în acelaşi registru, cel mai expus şi ce mai ameninţiat să fie perdantul categoric este Crin Antonescu însuşi!

Se discută stăruitor pe ideea că la originea declaraţiilor tot mai apăsat anti-Victor Ponta şi anti-PSD s-ar afla niscai sfetnici de taină ai domnului Antonescu. Din nou ajung la vorba oltenească: „nu mă bag, nu mă risc”. Fără doar şi poate că, până să se decidă- sau să fie influenţat să se decidă!- pentru  se angaja într-o asemenea campanie, lui Crin Antonescu i s-au prezentat argumente sau, poate, nişte aserţiuni şi presupuneri care să ţină loc de argumente.

Nu ştiu , însă, dacă sfătuitorii cu pricina au luat în calcul şi un amănunt care s-ar putea să dea peste cap foarte optimista şi mobilizatoare construcţie pe caza cărora şi-a întemeiat dl Crin Antonescu asaltul împotriva aliatului său. Sau, mai ştii?, le-o fi trecut asta prin minte dar nu i-au dat importanţă. Iar, dacă nu au făcut-o, le reamintesc un adevăr trist şi mereu actual: diavolul se ascunde în amănunte.

Care ar fi, aşadar, amănuntul care, încet dar sigur, i-ar putea  răsturna planurile şi scenariile lui Crin Antonescu? Foarte simplu: acela de a fi luat drept un alt fel de Traian Băsescu! Nu pentru că şi-ar fi dat singur casă peste toate prevederile legii. Şi nici pentru că ar fi vândut flota maritimă a ţării. Ci , pur şi simplu, pentru faptul că, în ultima vreme, face numai scandal, strică tot pe ce pune mâna şi caută cu lumănarea cearta şi dezbinarea.

Adică exact ceea ce făcea, la vreme când urca, în pas voios, culmile gloriei în aplauzele grele ale populaţiei României -atenţie: am spus „ale populaţiei României” nu „ale poporului român”!- care îşi freca mâine cu o cam tembeală satisfacţie: „Ei bravos, Băsescu ne trebuie! Ăsta e popular, e de-al nostru!”

La toate astea se adaugă, oricât mi-ar fi de neplăcut să o spun, şi cvasi-unanimitatea smerită cu care se înconjura, mai bine spus: era înconjurată, guvernarea lui Adrian Năsatae. A, că dintre pupă-talpa care confiscaseră orice cale de discuţie cu premierul şi şeful de partid- desemnat, numai pentru iniţiaţi!, prin indicativul Aneul”-, s-au recrutat, imediat după aia, cei mai zeloşi detractori contra cost, asta nu e  chiar cu totul altceva… Suntem doar în ţara „Mioriţiei” unde ştim noi foarte ce au pus la cale doi dintre cei trei ciobănei…

Numai că, atenţie mărită domnilor Crin Antonescu et comp!, lucrurile s-au schimbat radical faţă de ce era acum 10 ani. Acum 10 ani, în pofida Careunor succese temenice şi de excepţie care susţin şi azi ideea că guvernarea Adrian Năstase a fost cea mai bună din istoria post-decembristă a României, au existat, undeva, în subsoluri, nişte (să le zicem) amănunte în care se ascundeau drăcuşorii care i-ai ridicat lui Traian Băsescu mingea la fileu. Mă gândesc, de pildă, la antiteza de imagine: Adrian Năstase = arogant / Traian Băsescu= popular.La care se aăuga şi sloganul istericoid„Năstase, patru case” Ce-i drept, la acea vreme despre Casa din Mihăileanu nu se ştia nimic. Despre ea ca şi despre alte isprăvi tenebroase. Toate astea au câtărit foarte greu în balanţa votului. Oamneii ştiau numai cea ce li se susura la urechi. Numai de rău despre Adrian Năstase şi numai de bine despre Traian Băsescu.  Şi atunci l-au ales pe Băsescu! Încă o dată, pentru de cei care l-au  votat pe Traian Băsescu în 2004 şi care azi se smiorcăie pe toate drumurile am o singură vorbă:„ V-aţi ales cu ceea ce aţi ales! Nu l-aţi vrut pe <<arogant>>>, acum spălaţi-vă pe cap cu <<popularul>>vostru cu tot!” În schimb, pentru cei care l-au reales în 2009, mai pe faţă mai pe dos, tot pe Traian Băsescu, nu pot avea decât, în cel mai bun caz, o neîmpăcată rezervă…

Bun!Aşadar, în 2004, a fost ales Traian Băsescu preşedinte al României. Şi cu ce ne-am ales? Mi se urcă sângele la cap dacă mă apuc să mai fac un inventar al Dezastrului Multilateral-Dezvoltat şi al pustiitoarelor sale rezultate. Şi toate astea pentru ce, mă rog? Pentru că ne-am ales cu un scandalagiu, cu un ins iremediabil bolnav de ură şi de dezbinare.

De data asta, acum, după 10 ani, tot mai mulţi români îşi doresc linişte, stabilitate a instituţiilor, îşi doresc dialog deschis între stat şi cetăţeni, dar mai ales îşi doresc să ne recăpătăm, în sfârşit, încrederea unul în celălalt.

Or, prin comportamentul său zgomotos, agresiv şi turbulent dl Crin Antonescu- de azi are toate(ne) şansele să fie asemănat lui Traian Băsescu- de acum 10 ani şi din totdeauna!

Aici se ascunde şi drăcuşorul care îi poate da lovitura fatală lui  Crin Antonescu. Fiindcă este tot mai plauzibilă ipoteza de lucru aflată deja pe buzele a din ce în ce mai mulţi oameni de bine, ca, la un moment dat(şi nu un moment ales la ântâmplare, vă asigur!) să se pună cu vove tare şi răspicat  aceastăîntrebare: „Nu v-au fost de-ajuns cei 10 ani de scandal ai lui Traian Băsescu? Mai vreţi acum alte scadaluri, de data asta de la Crin Antonescu? Adică un alt fel de Băsescu sau nici măcar ..”

Fireşte, s-ar putea că tot ceea ce am scris eu aici să nu fie deât tot un scenariu. Sincer să fiu, eu nu am dorit să fie  decât un avertisment. Şi, de aceea, nici nu vreau să fie luat drept altceva…

Şerban CIONOFF

Parteneri