• Home
  • De la prieteni
  • Șerban Cionoff: „Trăienică – fără frică” se auto-propune victimă a iredentismului

Șerban Cionoff: „Trăienică – fără frică” se auto-propune victimă a iredentismului

Furtună într-un pahar cu apă! A ieşit Trăienică-fără-frică la interval şi s-a răţoit furios nevoie mare la iredentiştii maghiari. Asta-i culmea! Tocmai el, cel care, până mai ieri, se pupa pe portofel, ba cu Viktor Orban, ba cu Laszlo Tokes, ba cu cei peste 70 şi ceva la sută din populaţia de etnie maghiară care l-au reales ca preşedinte-jucător. Başca cei care, ascultând ordinul de luptă venit… de acolo (prietenii ştiu de unde!) nu au ieşit, vara trecută, la referendum şi l-au menţinut la butoane în ciuda vrerii – cu adevărat democratic exprimate- a majorităţii covârşitoare a populaţiei cu drept de vot din spaţiul carpato-pontico-dunărean. Sincer să fiu, nu îi plâng, nici pe Viktor Orban şi nici pe Laszlo Tokes, fiindcă ştiau foarte bine cu cine au făcut legământ de frăţietate. Sau, dacă au ştiut dar s-au făcut că nu ştiu, cu atât mai bine. La urma-urmelor, aşa s-a purtat Traian Băsescu şi cu atâţia şi atâţia inşi pe care , după ce i-a stors cât a putut, i-a aruncat ca pe nişte otrepe. Şi atunci, de ce ar fi făcut excepţie de data asta? Mai ales dacă ţinem seamă de marea miză a potului pentru el, un Traian Băsescu, atât de prin în giumbuşlucuri de imagine ieftină şi zgomotoasă…
Aşa încât, dacă depăşim statdiul- foarte picant, ce-i drept!- al scenariilor emoţionale , vedem că, încă o dată, Traian Băsescu iese la interval cu intenţia clară de a submina eforturile reale ale diplomaţiei româneşti în vederea unei abordări profesioniste şi soluţionării multor aspecte litigioase care există în relaţiile României cu alte state. De exemplu, după ce a lansat şi, mai departe, a preseverat întru (tiri)bomba jalncă: „Marea Neagră, lac rusesc”, despre ale cărei costuri dureroase încă nu s-a discutat prea amănunţit, şi văzând că ministrul român de externe în exerciţiu, Titus Corlăţean, merge la Moscova şi angajează o abordare constructivă , realistă cu diplomaţia Federaţiei Ruse, Traian Băsescu dă, din nou, cu bâta în baltă! Ca să nu mai vorbesc despre inepţiile otrăvite pe care le-a slobozit, acelaşi Traian Băsescu, după vizita premierului Victor Ponta în China.
Nici prin gând nu îmi dă să înalţ,acum, ode şi osanale la demersurile politice şi diplomatice ale premierului sau ale ministrului de externe. Dar nici nu mă pot face că aceste demersuri nu există sau, mai urât decât atât!, să arunc cu noroi peste ele, doar aşa,de-al dracului!, numai fiindcă nu am fost eu, Trăienică- fără-frică, în fruntea bucatelor…
Există, însă, în tiradele vijelioase ale lui Traian Băsescu despre Ungaria care ar fi „un focar de instabilitate”, o temă care mă pune foarte mult pe gânduri. Mă gândesc la propoziţia „România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei”. Hopaaa!!! Aşadar, Traian Băsescu angajează România, stat membru al Uniunii Europene, într-o „punere la punct” a unui alt stat membru al UE. Care „punere la punct” prin ce măsuri şi acţiuni ar urma să se concretizeze?
Gest spectaculos, nu-i vorbă, care va lua maul multor gură cască.Totuşi, nu cumva, pentru a angaja ţara într-un asemenea demers nu era nevoie de avizul Parlamentului? Iar această „asumare” o va face Traian Băsescu doar în numele României sau şi a Uniunii Europene?
De aici derivă o altă chestiune extrem de sensibilă la care vreau să mă refer, fie şi în treacăt. Fără doar şi poate, până la această oră, zicerile lui Traian Băsescu au ajuns, pe canale diplomatice specializate, sub ochii mai marilor de la Bruxelles dar, neîndoios, nu numai acolo… Ei, aici e aici! Aştept cu maxim interes dacă va exista o reacţie a Comisiei Europene? Care reacţie, judecând cu mintea unui om normal, nu poate fi în nici-un caz una de aprobare entuziastă. Prilej de care, nu am nici-o îndoială, Traian Băsescu se va folosi cu cinismu-i unanim-recunoscut pozând, ţineţi-vă bine!, în victimă a super-insituţiilor comunitare care vor să îl reprime pe el, martirul cauzei naţionale! Uitând, de bună seamă, de ajutorul neprecupeţit pe care înaltele autorităţi de la Bruxelles (sau şi ele) i l-au acordat atunci când îi fugea pământul de sub fotoliul prezidenţial. Nici nu ar fi de mirare!fiindcă de fapt, Traian Băsesuc i-ar trata, pe diriguitorii Uniunii Europene exact cu aceeaşi unitate de măsură cu care şi-a exprimat recunoştiinţa şi faţă de alţi binefăcători ai săi de pe melegurile noastre afurisit de mioritice.
Până la ora când scriu aceste rânduri, nu am cunoştinţă despre o reacţie la declaraţiile pompieristice ale lui Traian Băsescu, reacţie venită din partea autorităţilor Uniunii Europene. O aştept cu tot interesul şi cu încrederea bine-meritate într-o asemenea situaţie.
Una peste alta, noile flăcări beligerant leadership-ist scoase pe nas de Traian Băsescu, nu fac decât să confirme, dacă mai era nevoie?, faptul că cel care a zis propoziţia cu „un nebun aruncă piatra şi o mie de înţelepţi sar în apă ca să o scoată”, nu a fost chiar unul dus cu pluta…

Parteneri