Șerban Cionoff: UN GEST DE MARE DEMNITATE ȘI PATRIOTISM

Șerban Cionoff: UN GEST DE MARE DEMNITATE ȘI PATRIOTISM

Am învățat, foarte mulți dintre noi, din aspra lecție a timpurilor, că istoria o scriu învingătorii și că învinșilor nu le rămâne decât să suporte grelele, nu o dată umilitoarele, lecții pe care câștigătorii acestor încrâncenate partide cu miză nulă li le impun. Așa a fost de când lumea și nu cred că lucrurile se vor schimba vreodată. Dar ceea ce nu pot accepta, oricâte meșteșugite tirade mi s-ar oferi drept argument suprem, este josnicia cu care unii dintre compatrioții noștri încearcă(și, din păcate, reușesc!) să întineze memoria unor oameni care au luptat în tranșee și,nu o dată, au căzut la datorie, ca și cum aceștia- și nu alții!- au decis să scoață din teacă sabia războiului, să cotropească teritorii străine și să oropsească populații care nu aveau altă vină decât aceea că se aflau în alte tabere și în alte alianțe.
De aceea, socotesc de datoria mea să salut cu tot respectul cuvenit, recentele declarații ale senatorului Titus Corlățean, făcute la întoarcerea acasă după ce a participat, alături de alți oficiali români, la ceremonia de comemorare a eroilor noștri căzuți în cel de-al doilea război mondial pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Ceremonie care a avut loc, pe 29 septembrie, la Cimitirul Militar Român din Rossoșka, în apropiere de Volgograd, unde au fost așezați spre odihnă veșnică 345 de militari căzuți pe front în perioada 1942-1943. Trebuie spus din capul locului că nu este vorba nici despre o favoare făcută de autoritățile de la Moscova României și românilor și, cu atât mai puțin, despre o acțiune contrară regulilor europene sau internaționale. Dimpotrivă, în anul 2013, în calitate de ministru de externe al României, domnul Titus Corlățean a negociat și, în final, a convenit cu omologul său rus, Serghei Lavrov, ca ostașii români să își aibă un cimitir în acest areal încărcat cu profunde semnificații istorice.
Din păcate,comportamentul oficialităților Federației Ruse prezente la această cernită ceremonie a fost foarte departe de ceea ce am putea numi a fi cel al unor gazde. Dimpotrivă, a fost unul profund resentimentar, aducând în cugetul și în sufletul reprezentanților oficiali ai țării noastre mai multă și mai apăsătoare mâhnire și,poate, chiar, o încărcătură de revoltă. Astfel,la ordinul comandanților, soldați ruși au refuzat să poarte coroanele ce urmau să fie depuse la mormintele militarilor români. Un gest de elementar respect pe care, într-o admirabilă manifestare de solidaritate, l-au făcut militari din Statele Unite, Norvegia, Polonia și Canada.
S-ar putea replica, desigur, că, până la un punct, atitudinea oficialităților ruse își are o anume motivare, de vreme ce acești 345 de militari români luptau ca a aliați ai Germaniei Hitleriste și au murit pe front pur și simplu ca invadatori. Numai că aici avem, din partea autorităților rusești, o dovadă indubitabilă a sfidării Convenției de la Geneva care , încă în 1948, a stabilit că soldații care au murit pe front nu mai sunt inamici.
Și, de parcă toate astea nu ar fi fost de-ajuns, iată că la noi, aici, în România, au apărut anumite comentarii prin care acest subiect atât de dureros a fost răstălmăcit și denaturat. Iar, pentru ca nevolnicia să meargă până unde cu greu ne-am putea închipui, iată că Televiziunea Română(plătită de la bugetul țării, nu-i așa?) nu s-a deranjat să trimită a la Rssoșka un car de reportaj, în schimb, spre cinstea sa, Radioul național a avut , la fața locului, o echipă de jurnaliști. Împrejurări care l-au făcut pe senatorul Titus Corlățean să exclame ,,sunt scârbit de atacurile din România’’.
Diplomat prin excelență,intelectual de substanță, crescut la școala simțului măsurii, domnul Titus Corlățean nu intră în amănunte și nici nu îi nominalizează pe cel la care face trimitere. Dar, poate, că nici nu mai era nevoie, fiindcă,de fapt, domnia sa face referire la o mai veche și foarte urâtă meteahnă a unor dintre noi și anume la aceea aplecare urâtă de a ne pune cenușă în cap mai mult decât s-ar cuveni și de a ne asuma vini și păcate mai grave decât au fost ele în realitate. Asta numai și numai pentru a face- atenție,nu chiar cu orice preț!- pe placul unor anumiți potentați și unor anumite cercuri de putere sau de interese. Culmea strâmbătății și a lipsei de demnitate fiind aceea că acuzatorii de azi sunt tocmai fii sau nepoții unora dintre cei care au trimis la ocnă și chiar la moarte elita politică și academică a României Unite.
De aceea, eu unul, ca fiu al unui ofițer al Armatei Române, răposatul colonel® Paul Cionoff, grav rănit în luptele de la Cotul Domnului și, totodată, ca nepot al inginerului constructor, Alexandru Dumitrescu, prizonier de război tot pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, mă înclin cu tot respectul cuvenit în fața gestului de demnitate și de patriotism al domnului senator Titus Corlățean!
O dată mai mult, cuvenindu-se să ne reamintim- și să le reamintim unor anumiți indivizi- vorbele marelui înțelept și desăvârșit patriot N.Iorga:,,Cine uită, nu merită!’’

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare