Șerban Cionoff: VULGARITATEA, CÂRPĂ ȘI DRAPEL

Șerban Cionoff: VULGARITATEA, CÂRPĂ ȘI DRAPEL

Circulă, în draci, în mediul on line un filmuleț din categoria celor interzise tinerilor sub 18 ani, având ca protagonistă o persoană de sex feminin, aflată în plin exercițiu al unei fierbinți partide de sex. Difuzată, inițial, pe pagina unei publicații din Timișoara, localitatea unde își are ( sau își avea?) locul de muncă respectiva, pelicula a prins foarte repede la public și a fost preluată de mai multe alte publicații pe paginile lor. Cât despre comentarii, ce să mai povestesc, de vreme ce ele acoperă o plajă foarte largă, începând de la niște apostrofări vehemente și până la niște complimente față de înzestrările de specialitate ale protagonistei. Nelipsind, firește, accesele de mânie civică din categoria ,,ia uite ce fac ăștia în orele de program și în birourile unor instituții dintre cele pe care noi, contribuabilii, le plătim cu taxe și dări zdravene!’’
Departe de mine gândul de a-i lua apărate vulcanicei doamne, dar cred că întâmplarea asta este un nimerit prilej pentru a discuta deschis, fără prejudecăți și fără inhibiții, spre vulgaritatea care explodat în societatea românească din zilele noastre, sub faldurile a tot biruitoare ale exprimării și exercitării neîngrădite a drepturilor omului. Drepturi printre care cel de a te da în stambă se află pe un loc fruntaș!
Mai întâi și mai întâi, aș observa că scenele fierbinți dintr-un birou al unei instituții din minunatul oraș de pe malurile Begăi nu reprezintă o premieră în materie! Nici pe plan național și, cu atât mai puțin, la scara planetei. A existat, slavă Domnului, un precedent taman în Biroul Oval,adică fix la nucleul dur , de unde își dă comenzile Licuriciul cel Mare. Și care e problema? Masculul forte și-a cerut, parcă, scuze publice, după care și-a terminat, bine mersi, mandatul, iar femela a dispărut în negura anonimatului.
Acum, dacă stăm strâmb și judecăm drept, trebuie să spun că nici noi, aici, pe mioriticele plaiuri carpato-pontico-dâmbovițene, nune-am lăsat mai prejos. Să ne amintim de fulmicotonanta ,,profă de sex’’ care le zicea pe numele de alint unor politicieni de care nouă, muritorilor de rând, ni se tăia respirația numai la auzul numelui și prenumelui cu care aceștia figurau în înalte stricturi ale statului de drept. Și, de data asta, care a fost problema? A pățit careva dintre beneficiarii serviciilor ,,profei’’ vre-un necaz de pe urma dezvăluirilor care i-au înfiorat pe profii de bune maniere politice, administrative sau civice? Haida-de!, ba încă pe unul dintre cei mai asidui clienți nu l-a scos de pe teren treaba asta ci doar niște spurcate vorbe despre ce mai fac, pe aici, pe acasă, soțiile și odraslele românilor plecați să își caute de lucru în cele patru zări.
Cât privește criticile și, mai rău, afuriseniile pe care puritani de toate vârstele le-au slobozit la adresa celei care a făcut deliciile scenelor numai bune să ia mințile unora mai slabi de înger, acuzând-o cum că a făcut carieră tot pe asemenea merite care nu sunt prevăzute, oficial, în fișa postului, îi asigur că de când lumea și pământul au existat posesoare de nuri care și-au câștigat pe acest criteriu titluri și ranguri la care nu le-ar fi avut într-o lume a asceților și a puritanilor dogmatici. Problema nu este, așadar, să trecem la smerenie și la recluziune, ci să facem așa încât, mai ales în funcțiile de decizie să avem cât mai mulți oameni serioși și corecți. Oameni care să nu mai opereze (doar sau în mod prioritar) cu asemenea criterii erotico-senzoriale atunci când se procedează la selectarea și la promovarea cadrelor.
Revenind la filmulețul care a aprins scânteia polemicilor, nu pot să trec cu vederea nici faptul că persoana cu pricina se află în proces cu instituția la care lucrează sau a lucrat. Situație în care nu pot să exclud ipoteza că filmările au fost difuzate de către cineva care a avut interesul să o pună pe aceasta într-o situație de natură să o compromită din punct de vedere al onorabilității și al credibilității publice. Fac o asemenea constatare pornind de la observația de elementar bun simț că doar dacă își pierdea mințile, eroina filmulețului dădea pe piață marfa. De unde putem trage concluzia că nu neapărat niște înalte idealuri morale și o înaltă responsabilitate civică au determinat publicarea filmulețului ci ,mai degrabă, o foarte vulgară dorință de a plăti, în acest fel, niște polițe cuiva pe care ai pică de nu se mai poate…Bineînțeles, cele scrise mai înainte nu o absolvă , în nici-un fel, pe diva sexy, nici în ceea ce privește faptele care o afectează nu numai pe ea ci și pe cei din familie și nici în ceea ce privește respectul pe care era datoare să îl poarte statutului său social.
O dată mai mult, această ispravă absolut vulgară, dar și ceea ce a urmat dării sale în vileag, nu fac decât să ne arate câtă dreptate aveau doi eminenți cercetători ai cauzelor și implicațiilor flagelului vulgarității în lume de azi , Philippe Tretiack și Helene Sirven, atunci când , după o aplecată analiză, conchideau sec și inatacabil:,,Vulgaritatea este, în același timp, și cârpă și drapel.’’

Articole asemănătoare