Sfârșitul unor mari scriitori, învăluit în mister

Sfârșitul unor mari scriitori, învăluit în mister

Sfârşitul celor mai importanţi scriitori români a dat naştere la multe întrebări rămase fără răspunsuri clare. Marile nume ale literaturii române au sfârșit misterios. De-a lungul timpului au fost vehiculate mai multe explicații pentru aceste decese subite.
Marii scriitori români au ceva în comun: au murit în împrejurări neclare. O mulțime de doctori au căutat răspunsuri. Mihai Eminescu a murit de sifilis sau lovit cu o cărămidă în cap? Cum a sfârșit Ion Luca Caragiale și cum s-a pierdut sicriul marelui dramaturg? De ce i s-a oprit inima lui Ion Creangă după ce a mâncat gogoși? Revista Historia a adunat mai multe mărturii și date, care ar putea face lumină în aceste misterioase decese.
Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap?
Marele poet Mihai Eminescu a avut parte de un sfârşit controversat. A fost tratat cu injecţii cu mercur pentru că medicii credeau că suferă de sifilis, scrie historia.ro. Studiile recente au demonstrat că ”poetul naţional“ nu a suferit de această boală, iar tratamentul aplicat i-ar fi grăbit sfârşitul. De asemenea, chiar în ziua morţii, Eminescu ar fi fost lovit în cap cu o cărămidă de către un pacient al sanatoriului de boli mintale al doctorului Şuţu, din Bucureşti, în care era internat. Ultima dorinţă a geniului literaturii române a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu il strecurase prin vizeta metalică a salonului în care şi-a petrecut ultimele ore din viaţă. I-ar fi şoptit celui care i-a făcut această favoare că ”sunt năruit”. A doua zi, pe 16 iunie 1889, a fost constatat decesul. Medicii Şuţu şi Petrescu au întocmit formele legale şi un raport oficial, destul de ambiguu din care nu reiese clar cauza morţii poetului. După două zile, Eminescu a fost înmormântat. La autopsia efectuată de doctorul Tomescu şi mai apoi de Marinescu de la laboratorul Babeş creierul nu a putut fi studiat, fiind uitat de o asistentă cu neglijenţă pe o fereastră deschisă, unde s-a descompus rapid. Toate simptomele cunoscute pledează pentru concluzia că Eminescu a suferit de o formă de schizofrenie. Nefiind vorba de sifilis, tratamentul cu mercur s-ar fi dovedit inadecvat, grăbindu-i poetului moartea. Dacă nu i s-ar fi aplicat tratamentul cu pricina, Eminescu ar fi avut parte de un declin îndelungat.
Ion Creangă a murit după ce a mâncat gogoși
Ion Creangă a murit în ultima zi a anului 1889, cu numai câteva ore înainte de trecerea în noul an. A decedat la vârsta de 52 de ani şi suferea de crize de epilepsie. Sfârşitul povestitorului a venit în mod neaşteptat pentru apropiaţii lui. Creangă şi-a petrecut ultimele ore din viaţă în compania unui amic, cu care a cutreierat străzile Iaşiului. A mâncat gogoşi şi a consumat alcool, iar spre amiază a mers la tutungeria fratelui său, unde i s-a făcut rău şi a murit. A fost înmormântat pe data de 2 ianuarie 1890 în Cimitirul „Eternitatea“ din Iaşi.
Moartea controversată a lui Liviu Rebreanu
Scriitorul Liviu Rebreanu a avut şi el o moartea învăluită în mister. Acesta a decedat în data de 1 septembrie 1944 când se afla pe proprietatea sa din Valea Mare, de lângă Piteşti. Oficial, se ştie că Rebreanu a murit din cauza unui emfizem pulmonar, a unor afecţiuni cardiace şi exista şi o suspiciune de cancer, însă nepotul său, Ilderim Rebreanu, susţine că ar fi fost împuşcat de către soldaţii ruşi veniţi să-i jefuiască proprietatea. De asemenea, un lector universitar de limbă engleză a prezentat o altă variantă conform căreia Rebreanu ar fi fost împuşcat tot de ruşi în noaptea de 23 spre 24 august în timp ce se afla într-o maşină.
Marin Preda a murit înecat cu propria vomă
La 57 de ani, în noaptea de 15 spre 16 mai 1980, în acelaşi an în care cunoscuse succesul cu celebrul roman ”Cel mai iubit dintre pământeni”, Marin Preda a fost găsit mort în camera cu numărul 6 din vila de creaţie de la Mogoşoaia, înecat în somn în propria vomă, după o noapte în care consumase alcool. Oficial, certificatul medico-legal a atestat consumul mare de alcool şi moartea prin asfixie mecanică. În jurul morţii lui Preda s-au creat însă o serie de scenarii. S-a spus că a fost ucis de Securitate sau de agenţii ruşi KGB. Marin Preda şi-a petrecut ultima zi din viaţă, 15 mai 1980, la Editura ”Cartea Românească”, în biroul său de director. Potrivit apropiaţilor, Preda a primit vizite, a scris şi spre seară a rămas, aşa cum obişnuia, singur. Aici i-ar fi adus coana Vetuţa, femeia de serviciu, o sticlă de rom cubanez, după spusele şoferului Turturică. Preda a băut singur, închis în birou, până târziu în noapte. Femeia de serviciu a fost cea care i-a chemat un taxi să-l ducă la vila de creaţie de la Mogoşoaia, unde Preda obişnuia să doarmă de câteva săptămâni. Scriitorul băuse şi a fost ajutat să urce şi să coboare din taxi. Potrivit declaraţiei şoferului de taxi, prezentată de Mariana Sipoş în cartea ”Dosarul Marin Preda”, scriitorul ”se afla în stare avansată de ebrietate”. Ajuns la Mogoşoaia, Preda a fost urcat în camera sa, cea cu numărul 6, unde i s-a adus o omletă. Scriitorul nu a adormit şi în jurul orei 1.30 a coborât în sala de mese, acolo unde petreceau mai mulţi scriitori la o zi de naştere. Se spune că Preda a cerut apă şi i-au fost date două pahare:unul cu apă şi altul cu votcă. Preda a băut paharul de votcă şi a căzut cu capul pe masă, iar în jurul orei 2.00 dimineaţa a fost urcat, pe braţe, în camera sa de poetul Virgil Mazilescu şi de portar. Cei doi l-au lăsat în pat, îmbrăcat în palton. A doua zi, Marin Preda a fost găsit mort în patul său, de către scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu. Potrivit certificatului medico-legal, moartea lui Preda ”s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Scriitorul avea câteva echimoze pe frunte, semne pe care anchetatorii nu le-au catalogat ca având rol în producerea decesului. Însă, fratele scriitorului, Alexandru Preda (Saie), a fost convins că Securitatea l-a omorât pe Preda, după ce acesta ar fi devenit pentru fostul regim un scriitor incomod, greu de controlat.
Sadoveanu, mort acasă sau într-un vagon de tren?
Mihail Sadoveanu a murit în dimineaţa zilei de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat două zile mai târziu în Cimitirul Bellu. Potrivit surselor oficiale, scriitorul a murit în urma unui infarct, acesta având unele probleme cardiace mai vechi, însă există şi alte versiuni cu privire la sfârşitul lui Sadoveanu. Astfel, acesta ar fi murit într-un vagon de tren, şi nu în locuinţa sa. Una dintre variante arată că ar fi fost asasinat de un mason care l-ar fi lovit în cap cu un obiect dur. Despre scriitor se vorbea că ar fi fost liderul francmasonilor din România, pe care i-ar fi trădat în favoarea regimului comunist. Scriitorul a fost chiar Mare Maestru al Masoneriei Române. O altă versiune care circulă cu privire la moartea scriitorul se referă la decesul lui după ce ar fi ingerat o substanţă misterioasă, decesul având loc tot într-un vagon de tren. Se spune că această substanţă ar fi fost un afrodiziac, pentru că Sadoveanu, în ciuda vârstei, avea un apetit sexual crescut.

Continuarea pe click.ro

Articole asemănătoare