Și pe cât te-am iubit, tot pe-atât te-am uitat

Și pe cât te-am iubit, tot pe-atât te-am uitat

 

Te iubeam nesfârșit, te iubeam ne-ncetat
Era verbul a fi la prezent conjugat
Rege eu, tu regină în al lumii palat
Dar pe cât te-am iubit, tot pe-atât te-am uitat

Eram tinerii lumii ocoliți de oftat
Infinitul era chiar nemăsurat
Azi infinitul, mult prea mult s-a scurtat
Căci pe cât te-am iubit, tot pe-atât te-am uitat

Doamna mea de demult, doamna mea de oftat
Unde-am fost, unde sunt, cel adevărat
Dacă-atât te-am iubit și atât te-am uitat

Ți-amintești, mi-amintesc, prea târziu, ploi de rând
Cad din ochii perechi, cad cascade plângând
Și nu știu dacă plâng pentru cât te-am uitat
Sau pe cât te iubesc cu adevărat
Lucian Avramescu, 22 septembrie 2017, Sângeru

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare