Toamnele poetei Florența Albu

Toamnele poetei Florența Albu

”Dar nu voi înceta să laud toamna, toamnele care mi-au deschis sudul și nordul, rărăritul și apusul”… scria poeta Florența Albu, pe coperta uneia din cărțile ei, ”Banchet autumnal”. Umblând, când nu plec aiurea, prin biblioteca mea de la Sângeru, construită în ultimul deceniu, pentru Luciana mai ales, nebănuind că voi avea de luptat cu fiara tabletei, televizorul monstruos și lighioara internetului, m-am gândit că fac un lucru normal, pe care l-am comis și pentru copiii mei cei mari, adunându-le și dăruindu-le cărți. Trag nădejde ca foșnetul foii tipărite, duios ca o pădure eminesciană, să nu dispară din casa mea. Florența Albu a fost un mare condeier liric al României, de care Uniunea Scriitorilor s-a despărțit, ca de obicei, printr-un comunicat șters, de parcă era scris de Gigi Nețoiu, scriitor din pușcărie, atunci când poeta s-a stins. Anunțul, același pentru toți scriitorii care mor, e tipărit, contra cost, la rubrica publicitară adecvată, pe 15 quadrați, în trei ziare. Restul face benevol presa noastră de Sexi Brăilence și Criști Terente, pentru cititorul avid de orice, mai puțin de evenimentul trist al morții scriitoarei Florența Albu. Cartea a căzut peste mine ca un reproș, de parcă mi-a zvărlit-o în față păcatul uitării. Poeta din Bărăgan, dintr-un sat pe care-l cânta psalmodiindu-l, mi-a publicat poezii într-o revistă bucureșteană unde se ocupa de secțiunea vers și, cunoscându-ne, am fost mulți ani prieteni.

Da, Florența, aș lăuda și eu toamna, dar n-am candorile tale, vocea ta de melancolii, creionul învelit în catifeaua ruginie a stejarilor care mor cu fiecare frunză care pleacă spre pământ. Și tu ai plecat. Nu știu dacă în mansarda ta din spatele Spitalului Colțea, scriitorimea administrativă a făcut un pic de muzeu memorial sau odăile, două, au fost vândute de neamurile puține care împrejmuiau singurătatea ta. Eu, amintindu-mi-te azi, printr-o ceartă de copertă care-a căzut din raft, îți transmit în cer rugina toamnei de la Sângeru, unde n-ai apucat să ajungi și întreaga mea iubire pentru lumina scrisului cu care ne-ai învelit . (Lucian Avramescu)

Articole asemănătoare