Ultima pagină – ”Cartea fără nume”

Ultima pagină – ”Cartea fără nume”

Am vrut să scriu poeme pe vântul care colindă deasupra satului meu,
Strofe pe aer, cum ai scrie pe ulcele umblătoare,
Dar vântul nu mai e vânt, nu mai e vânt,
Am vrut să dedic o carte vrăbiilor,
Dar vrăbiile au încetat să zboare și umblă ca rațele pe pământ,
Am vrut să scriu o carte mulților mei copii,
Născuți și nenăscuți,
Dar nu i-am mai aflat, pitiți în desișul metalicei lor înstrăinări,
Am vrut, cu vrednicia mea literară,
Să dedic o carte
Părinților, care încă mă citesc, din azurul care i-a absorbit,
Dar de ce i-aș mai încărca pe ei cu neliniștile mele?
Așa că am scris ”Cartea fără nume”
Dedicată doar ție, cititorule, ultimul mohican al scrisului pe hârtie,
Cel care te încăpățânezi să nu uiți lectura,
Cea prin care aluatul ființei tale a căpătat suflet
Și ți-a desenat inimă, iar inima a prins să bată,
Pentru tine și pentru fiii tăi
Pe care te străduiești să-i înveți la ce e bună biblioteca
Am scris, punând iubire în cuvintele mele
Punând iubire, atâta câtă am, în cuvintele cu care respir
Lucian Avramescu 30 august 2017, Sângeru, postfață de autor

Articole asemănătoare