Unde a avut dreptate bădăranul Donald Trump

lucian avramescu 2 2

Donald Trump s-a comportat într-adevăr ca un bădăran. Presa americană, care-l toacă zilnic, are dreptate. Despre ce este vorba? În penultimul episod al primei sale ieșiri în străinătate, ca președinte al celei mai puternice țări și armate din lume, Trump a făcut un gest de golan de pe străzile New Yorkului. În fața lui pășea liderul muntenegrean, țară mica din Balcani, intrată ultima în NATO. Vecinul nostru, îmbătat de orgoliul de a fi izbutit ce au izbutit mai demult și ai nostri, pășea țanțoș, poate prea țanțoș, fix în fața celui ieșit în lume să-și etaleze victoria în alegeri și statura de uriaș om politic. Trump nu e om politic și diplomat nici atât. Ca atare, a băgat un cot vânjos în fața celui ce-i lua prim planul și-i strica poza, l-a pușcat deoparte și și-a ocupat locul cuvenit. Adică, măi, …lifrici, cum zice o ministresă de la noi premierului, în ședințele de Guvern, tu știi cine sunt io? Io, americanul? Și-a pipăit statura, a mârâit ca un buldog în dreapta și în stânga, și-a verificat gulerul și cravata și, fără un gest de scuze sau amiciție, s-a încruntat, ca masculul Alfa, către ziariști și plebea de șefi de stat și guvern.
De ce-l critică mericanii, fiindcă ei l-au ales? L-au ales că-i diplomat? L-au ales tocmai pentru ținuta de gangster de cartier care, la un film cu coadă, îi dă pe toți la o parte și ajunge primul. Cineva întreabă dacă ar fi fost Regina Angliei în fața lui și nu șeful executivului unei țări de care n-a auzit, ar fi procedat la fel? Sigur ar fi făcut la fel. Cu mai multă delicatețe? Pe dracu! Americanul Trump a ieșit în lume să-și arate mușchii și nu să stea politicos, pe un coridor la summitul NATO, în spatele unora, indiferent cum i-ar chema.
E corect să fie criticat pentru lipsa oricărei urme de diplomație? Este corect. Dar are și Trump dreptatea lui. Americanii nu l-au votat pentru absolvirea școlii de bune maniere. În afaceri, miliardarul a biruit călcându-i pe mulți în picioare. Cică și niște neveste și le-a luat bătându-și cu pumnul rivalii, care cereau aceeași mână. E rețeta cu care Trump, ajuns cel mai puternic om al planetei, a biruit, obținând votul unor americani care, unii, sunt ca el sau ar vrea să se imagineze. Neliniștea mea ține doar de butonul nuclear. Un personaj ”nevricos ca aista”, cum ar fi zis Creangă, s-ar putea enerva într-o zi pe lume. Și bum! Sigur, planeta are mai mulți cetățeni cărora li s-a dat în grijă butonul. Unul e puștiul de la Paris, ales, la 39 de ani, președinte al Franței, putere nucleară și ea. Dacă se ceartă într-o zi cu nevasta și dă cu pumnul, din greșeală, în buton?! Mă rog, lumea stă pe un butoi de pulbere. Depinde cine se joacă, stând călare pe ea, cu chibritul.
Părerea mea e că Trump e mult mai abil decât pare. Bădărănia e , în parte, jucată. Dacă stătea în spatele ăluia de la Muntenegru și cerea voie ca în tramvai,” vă rog, scuzați, pardon, vreau să trec și eu”, își pierdea substanța votului, iar americanul care a mizat pe el se simțea insultat și-l băga în mă-sa. Așa că gestul poate fi unul teatral, gândit ca atare, spre a zgândări, dar și pentru a da satisfacție.

Parteneri