Vițelul cu trei picioare

Vițelul cu trei picioare

Fix acum trei luni, găsindu-mă la București, îngrijitorul văcuțelor mele din Sângeru m-a anunțat alarmat că Amadea a fătat un vițel cu trei picioare. N-am văzut, mi-a zi el, în viața mea așa ceva! Jan, vecinul, care are și el o vacă, l-a sfătuit să-l arunce la gârlă. Și ce ai decis? Nu știu, zice omul, aștept decizia dumneavoastră. Fă, am zis, ce faci și cu alți viței. La prânz m-a sunat iar, anunțându-mă că vițelul s-a rdicat în cele trei picioare, două în spate, și suge. E bine, am zis. Ajuns la Sângeru, am văzut bucuros vițelul de culoarea mamei, negru cu pete albe, împrăștiate de un pictor cu simț coloristic bizar. Piciorul drept din față lipsește cu totul, blana acoperind neted un loc care părea că astfel trebuie să fie. Trepied, fiindcă așa i-am pus numele, e cea mai veselă vietate a curții. A crescut frumos, suge cu poftă din ugerul generos al mamei Holstein și nu are știință că ar fi infirm.
De ce are vițelul trei picioare, m-a interogat un copil din București, venit cu școala să viziteze Muzeul Pietrei? Atâtea trebuie să aibă. Dacă ar fi avut două, sigur mergea ca tine sau sărea ca un cangur!
Am citit, în această dmineață, sfaturile unui medic japonez, de 103 ani, care practică și azi medicina. Dacă te joci cu un copil pe care-l doare un dinte, uită de durere! Joaca, zice eminentul nipon, face parte din regulile fundamentale ale vieții. Vițelul meu de trei luni, lucios și puternic, se joacă de câte ori e băgat în seamă. Cu prietena lui, poneița Peticica, are uneori conflicte. Se întoarce și lovește ca un cal cu picioarele din spate. E o vietate care știe să lupte.
Taie-l, nu vezi că-i infirm! De ce-l lași să se chinuie? E intervenția-sfat a unui amic, deștept în toate. Infirm ești tu, i-am răspuns. Vițelul meu s-a născut cu trei picioare și așa e el sănătos și teafăr. Dacă i l-ai anexa pe al patrulea, abia așa ar fi incomodat.
Trepied e tăurașul meu de trei luni. N-are complexe, a crescut cât trebuie pentru vârsta lui și, sunt convins, la maturitate va face curte văcuțelor din zonă. Normalitatea e o stare de spirit. Iar Trepied o trăiește din plin. Anormalitatea ar fi să-ți lipsească un picior din gând sau o aripă sufletească. Buni zori, vă spun tuturor! (L. Avramescu)

Articole asemănătoare