Ziulica de mâine, în mânuțele ministrului Tudorel și ale președintelui Nicușor

Ziulica de mâine, în mânuțele ministrului Tudorel și ale președintelui Nicușor

Politica e un teatru mare, cu actori de-un cot. Politica face scamatorii pe scenă, prestidigitație, joacă biluțele unor milioane și miliarde în aer, prinse cu o mână sau cu ambele, giumbușlucește, scoate limba. Politica, actriță polivalentă, joacă pe scenă rolul principal, când semiîmbrăcată, când semidezbrăcată.

Sunt și politicieni care se prefac a fi din afara scenei, cu un crac al pantalonilor în culise și altul la vedere, luminos ca un dovleac cu lumânare în el.

De curând, scena s-a procopsit cu un ministru care se prezintă independent, pe nume Tudorel, înlocuitor al nefericitului Iordache. Mi-e simpatic. Se uită oblic când îl întrebi ceva de Dragnea, afișează o vitejie a zilelor de post când pui întrebări fără obiect. Domnul Tudorel e adus, înțeleg, să facă ordine în cei care au făcut dezordine în liniștea sufletească a PSD și să pedepsească procurorii care prea și-au luat-o în cap. Rezon! Domnul Tudorel este varianta unei vitejii așteptate. El va da de pământ cu Kovesi și-l va pune la podea pe ălălalt, de la procuratura generală, îmi scapă numele. Pe cine va pune în loc? Cum pe cine? Domnul Dragnea va aduce persoane competente și patriotice din Teleorman. Lista e scrisă.
Dar să trec la domnul Nicușor, că prea m-am obosit cu domnul Tudorel. Un alt micuț-mare, răsfățat în diminutive, reprezintă, înțeleg, viitorul politic al nației, moartea Brătienilor, înlocuitorul unei istorii de eșecuri, partid istoric fără istorie care se naște sub ochii nostri dilatați de uimire. Viitorul s-a arătat  în maternitatea zilei de mâine, vioi, într-un răsfăț de pamperși, biberon și lapte praf. L-am ascultat vorbind de două ori, la radio o dată. Farmecul vine, ca la Cristoiu, din dicția absentă. Spre deosebire de domnul Tudorel, ministrul damei de pe acoperișul tribunalelor, care-i extras din viața onorabilă a independenților, domnul Nicușor s-a introdus în politică direct din edenul ONG. Măreț, el e mâinele democrației. De el atârnă nădejdi omorâte în timp și, mai ales, varianta, încă nearătată, a politicianului incoruptibil, care nu fură, iar dacă fură o face pentru țară.
Îmi plac ministrul Tudorel și președintele de partid Nicușor. Ambii sunt drăgălași ca bijuteriile, oblici în verticalitate, anonimi în surâs. Ce-ți poți dori, ca alegător, mai mult? Ziua de mâine pare ziulică în mânuțele lor.

Articole asemănătoare