De ce ar trebui să credem în Dumnezeu ? Oare trebuie cu adevărat să credem sau şi un ateu poate avea o viaţă fericită ?

Aceste întrebări şi le pune oricine,mai ales când ne aflăm în momente importante din viaţă. Unii dintre noi am fost crescuţi în spiritul legilor lui Dumnezeu,am fost educaţi să mergem la biserică,să ţinem posturile, să încercăm să nu facem păcate etc.

Unii,născuţi în perioada comunistă sau cu părinţi atei nu am avut aceste învăţături, am fost îndrumaţi să credem în noi înşine, nu într-o entitate imaginară,văzută,de multe ori, ca fiind « cineva » care ne poate pedepsi pentru anumite greşeli. Sigur că modul în care ni s-au prezentat lucrurile a jucat rolul cel mai important în a alege să fim credincioşi sau atei.

Biserica este casa Lui şi aici se intră cu smerenie pentru a-L întâlni

Este drept că şi credinţa nu mai e ce a fost, ar spune bunicii noştri,şi poate unele transformări ale societăţii au minimalizat importanţa acordată ei. Pe de altă parte, când au probleme,majoritatea oamenilor Îl caută cu înfrigurare şi speranţă pe Dumnezeu.

Ateii caută să îşi păstreze echilibrul interior prin alte metode, însă cei mai mulţi oameni nu concep viaţa fără Dumnezeu. Există exemple de persoane care au fost atee până într-un moment de cotitură a vieţii lor şi, printr-un proces de înţelegere şi căutare,până la urmă au « cedat » în favoarea credinţei.

Biserica este locul unde Îl găsim pe Dumnezeu, este locul unde El adună sufletele care caută mântuirea,este casa Lui,deci aici nu trebuie să întâlnim altceva decât aspiraţie spre înalt,iubire, dăruire, milă, ajutor, înţelegere, iertare… Dat fiind faptul că mulţi oameni nu au înţeles pe deplin care sunt regulile pentru a intra în casa Domnului, cei care intră pentru prima dată într-o biserică unde se vorbeşte continuu (de obicei, se bârfesc enoriaşii între ei sau îşi povestesc activitatea din săptămâna care s-a încheiat) nu se vor simţi atraşi să rămână prea mult.

Dacă,însă, vor intra într-o alta unde vor găsi rugăciune,evlavie, respect şi tăcere, sufletele intră în rezonanţă,iar cei care au intrat doresc să rămână. Deci, nu putem crede în Dumnezeu dacă ne impune cineva. Vom crede doar atunci când dorinţa noastră vine din suflet. Aceasta este adevărata credinţă.
Un articol de Claudia Bulacu publicat de Secretele.com