Prietenii virtuali nu sunt virtuali. Sunt!

Zamfira Pora

Zi buna deja! Ce exercitiu de imaginatie, al jocului luminii si ultravioletelor care ne aduc tineretea intr-un proces devenit reversibil…ca in Curiosul caz al destinul lui, Benjamin Button, devenind din ce in ce mai juni, odata cu trecerea timpului! Sfatul primit, de la prietena dumneavoastra, tine de intutia feminina care i-a confirmat ca rautatea umana, depaseste drumurile pavate cu bine. Alegerea de a vorbi public despre o problema personala are insa si darul benefic de a va ajuta atunci cand, uneori amărăciunea vieţii va copleşeşte sufletul din toate părţile, inima fiind chinuită de tristeţe şi durere iar fără voie, curg uneori, lacrimi din interior, prin ochi. E stiut ce greu îi este omului să rabde nenorocirea şi cade uneori în deznădejde, iar sentimentul tristeţii îl stăpâneşte…Speranta e in noi si cu noi iar ajutandu-ne singuri, suntem convinsi de reusita! Va astept postarile zilnice si ma bucur cand vad bunii zori prin ochii ce compenseaza lipsa fizica a vorbitului. „Muțenia e caraghioasă, probabil, sau este doar satisfacția lor mulțumită că văd unul mai beteag decât ei” e o constatare a unei realitati dure dar totdeauna m-am gandit daca suferinta ar fi fost aceiasi, neavand acest simt eficace, de la inceputuri .. greu de raspuns…asa ca eu cred ca sunt si altii mai tristi sau la fel de tristi! Sa maturam amaraciunea si sa ne bucuram de lumina din noi!

Katia Nanu

Eu multumesc pentru incredere, chiar daca as spune, precum rabinul, ca si grecoaica si tu aveti amandoi dreptate. Spatiul virtual incape oameni de toate felurile, deci vei gasi in el si binele si raul, si admiratia sincera si invidia si ura in forme pure.
Pentru mine, si cred ca pentru multi altii, jurnalul tau este un prilej de zi buna, de ganduri frumoase si, mai ales, de reintalnire cu un om inteligent si sensibil de al carui scris avem nevoie si care, speram, are nevoie de noi. Te citim si incercam, pe cat posibil, sa fim alaturi de tine.

Distribuie prietenilor

Petrutza Petruta

Bună ziua! Hei, poete, prietenii dvs. de pe facebook există și nu sunt de acord cu cele spuse de prietena dvs.cu rădăcini în Grecia. Noi vă tratăm așa cum ne tratați, cu prietenie! Credeți că ajunge să te privești în ochi la aceeași masă pentru a fi prieten cu cineva? Dacă este așa, de ce prietenii care v-au privit în ochi au dispărut atunci când aveați nevoie de susținerea lor?
Eu zic că cei care vă citesc zilnic sunt mai apropiați sufletește de trăirile dvs. Poate lumea prietenei din Atena e formată doar din oameni falși și nu mai crede că există prietenie la distanță. Cartea dvs. o să fie un succes și trebuie să fiți conștient că scrisul este salvarea dvs. Toate cele bune!