Lucian Avramescu: Omenirea își face bagajul/ să prindă, ah, ultimul tren

mi-e milă de mine și tine
mi-e milă de T și de U
care în vremuri senine
compuneau drag pronumele TU

mi-e milă de arbori și vise
ce cresc din cărunta mea barbă
azi toate ne sunt interzise
ca-n parcuri călcatul pe iarbă

pândesc noi armate de virusi
fantome, strigoi sau paiațe
delict devenit-a sărutul
și crimă ținutul în brațe

Distribuie prietenilor

iubito, să mergem, dar unde
nu-i loc pentru noi pe planetă
copiii n-au unde să-și scrie
șotronul cu linii de cretă

ceva ne-a-nsemnat ca pe vite
chiar lacrima-n noi e captivă
pământu-ntre mii constelații-i
bomboana de pe colivă

ne mor oameni dragi, poate mâine
și nouă strâns rândul ne vine
se moare confuz și haotic
nimic nu e cum se cuvine

omenirea își face bagajul
să prindă, ah, ultimul tren
te suie, iubito, hai vino
în vagonul acestui catren

28 iulie 2020, Sângeru