Ion Dragomir: Piatră, carte și cultură

 

Pe drumul județean 102 C din județul Prahova, la aproximativ 110 km de București, în comuna Sângeru, se află „Muzeul Pietrei”, unic în România și nu numai. Aici, pe lângă carte, piatra a căpătat valoare.
Un om de cultură și cu suflet mare a ales să-și investească o parte din agoniseala sa în niște „pietre”. Nu știu cum se poate spune corect: când nu scrie caută pietre sau când caută pietre îi vine inspirația pentru scris. Cert este că ambele activități sunt făcute cu talent și pasiune. Pietrele sale nu sunt orice pietre. Le-a căutat, le-a găsit, le-a așezat la loc de cinste și așa a creat un spațiu minunat, aparent rece. După ce le-ai văzut iți dai seama câtă căldură, cât suflet și câte amintiri poartă aceste „pietre”.

Bună seara, Maestre!

Distribuie prietenilor

Nu știu dacă vreodată domnia sa, poetul Lucian Avramescu, căci despre el este vorba, s-a gândit să investească în iahturi, în nu știu ce „snobisme” sau în cârciumi, dar cu siguranță știu că această investiție va dăinui, îi aduce mai multă faimă lui, familiei, localității și zonei. Fire visătoare, dar cu un simț practic dezvoltat (aici a „lucrat” inginerul din el), adept al frumosului (tot ce este frumos) și autenticului, poetul Lucian Avramescu a început, în urmă cu ceva ani, să strângă selectiv „pietre”. Le-a strâns, le-a dat importanța cuvenită, o nouă față, le-a așezat la loc de cinste pe proprietatea sa, iar acestea au căpătat o nouă valoare. Merită și trebuie cunoscută strădania sa.
„Pietrele”, cioplite cândva de meșteri populari, cunoscuți doar în satele de la izvoarele Cricovului Sărat, au fost folosite pentru a aminti de cei dragi și dispăruți, ca decorațiuni în gospodării, unelte, vase de depozitat etc. Odată cu trecerea timpului și apariția noilor materiale și tehnologii, aceste „pietre” au fost date uitării. Foștii proprietari ori moștenitori, fie din neștiință, fie din ignoranță, le-au lăsat necunoscute prin cotloanele propriilor gospodării.

A venit poetul Lucian Avramescu și ce a ieșit se vede. Mergeți și le vedeți. Veți rămâne uimiți voi și copiii voștri, iar părinții și bunicii își vor aminti de trecutul lor, rudelor ori cunoscuților. Atunci veți înțelege și mai bine ce înseamnă și ce a însemnat pentru acest popor meșterul popular, cel care nu se bucuă de blițurile aparatelor foto, de cronici prin ziare ori expuneri prin nu știu ce galerii. Ei, cioplitorii de piatră, au creat o mare „galerie”, întinsă pe mari suprafețe, având ca suport și expunere gospodăriile oamenilor, cimitirele, ori alte locuri publice.

A trebuit să vina poetul Lucian Avramescu să le adune și să creeze acest spațiu extraordinar și unicat în România, care este „Muzeul Pietrei”.
Daca veți decide să evadați o zi din „pâcla” Bucureștiului și nu v-ați documentat despre activitățile cu caracater cultural pe care poetul Lucian Avramescu, împreună cu soția sa, le organizează frecvent, iar norocul vă va surâde, la muzeu îl puteți găsi și pe violonistul Alexandru Tomescu, susținând un recital. De la standul de cărți puteți să vă cumpărați, cu autograf, volumele recente ale poetului. Recomand cartea <>. Un astfel de eveniment a avut loc în data de 13 august a.c., cu o zi înaintea zilei de naștere a poetului.

Bună seara, Maestre!

Trebuie să știți că în drumul spre „Muzeul Pietrei” din Sângeru puteți poposi la Muzeul Conacul Belu din Urlați. După ce veți simți căldura pietrelor, puteți să vă continuați drumul pe DJ 102 C, dar nu uitați să urcați și până în satul Butuci pentru a respira un aer curat și admira, de la o înălțime de aproximativ 600 m deasupra mării, o mare parte a văii Cricovului Sărat. O priveliște de vis. Pe DJ 235, DJ 100 H și DJ 100 G ajungeți la Mănăstirea Ciolanu, vecină cu Tabăra de Sculptură Măgura. Aici „pietrele”, unele de zeci de tone, poartă numele unor cunoscuți sculptori români.

După o astfel de ieșire, cu siguranță veți fi mult mai bogați spiritual și mai admirativi față de valorile satului românesc și, în mod deosebit, față de comuna Sângeru.

(material apărut în publicația Condeie Ilfovene)