Aşteptat mai mult decât un cireş când fructele s-au copt, proiectul de buget pe anul 2019 a fost făcut public, în sfârşit, joi seară. Prinse la mijloc, mai ales între nemulţumirile primarilor, calculele bugetare pe anul în curs sunt programate, de-acum încolo, să prindă viteză spre aprobarea finală, după avizarea în Guvern urmând să fie transferate, pentru analizare şi eventuale modificări, la Parlament.
Dar, pe cât de aşteptate au fost aceste cifre, pe atât sunt de contestate, în mod special de către primari. După 2018, când investiţiile au reprezentat o mare piatră de încercare tot din cauza fondurilor reduse, anul acesta, după ce deja s-a consumat prima lună din 2019, reprezentanţii autorităţilor locale, în mod special din marile oraşe, se văd legaţi, după cum însuşi au declarat, şi de mâini şi de picioare! Mai exact, ei susţin că vor avea zero fonduri pentru investiţii, vina fiind aruncată în cârca guvernanţilor care i-ar fi lăsat fără bani. Mai mult, în contextul în care primăriile vor fi obligate să preia şi cheltuielile cu asistenţa socială, primarii, în cor, le cer acelora de la Bucureşti care au tot sucit cifrele cum au vrut ei, să se întoarcă din sensul contra curentului! Asta în condiţiile în care liderul principalului partid aflat la guvernare susţine, spre disperarea edililor, faptul că autorităţile locale vor avea, în 2019, cel mai mare buget din istoria României!
Pe de altă parte, cum 2019 este an electoral, iar cel din 2020 va fi şi mai electoral, urmând să aibă loc alegerile locale şi cele parlamentare, era firesc ca bugetul de anul acesta să sufere oareşce modificări. Iar astfel de modificări au fost făcute întotdeauna, fără să fie trîmbiţate prea mult, de toţi cei care, la rândul lor, au avut în mâini puterea.
Însă, dacă şi reprezentanţii comunităţilor locale ar fi corecţi până la capăt, ar trebui să privească un pic în urmă. Iar dacă ar privi aşa cum trebuie, ar vedea că, uşor-uşor, libertatea care a fost cerută şi a fost dată autorităţilor locale acum…costă!
Costă pentru că, dacă vor fi în situaţia de a nu avea bani pentru investiţii, în schimb, obligatoriu, vor trebui să aibă fonduri, nu glumă, pentru plata angajaţilor.
Iar asta se întîmplă din cauza faptului că, în vara anului 2017, când s-a dat liber la majorările salariale din administraţia publică, aleşii locali au votat acest lucru tot într-o veselie. Fără să fie luat în calcul faptul că, odată dat acest start, plusurile la salariile bugetarilor vor continua, situaţie valabilă şi pentru anul în curs, din 2019 intrând în vigoare şi promisiunea că salariaţii de la stat vor primi normă de hrană şi vouchere de vacanţă!
Iar asta se întâmplă din cauza faptului că, în cele mai multe dintre legislativele locale, majoritatea o reprezintă aleşii PSD şi ALDE, cei care, aşa cum este şi firesc din punctul lor de vedere, trebuie să pună în practică mai tot ceea ce este trecut în programul de guvernare. Iar cum majorările salariale sunt un fel de portdrapel, mai ales din punct de vedere electoral, era firesc ca, mai ales atunci când primarii sunt din altă tabără, punerea în practică a investiţiilor să fie considerată a fi o obligaţie doar a lor, a edililor.
Dincolo de toate, ceea ce se uită este însă faptul că, indiferent ce culoare politică îmbrăţişează, cei care iau decizii întotdeauna au făcut în aşa fel încât dacă iniţial dau cu o mână, ulterior să şi primească înapoi, dar cu ambele mâini. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, mai ales în politică, nimic nu se face fără să nu existe un anumit interes. Iar în cazul de faţă, interesul este acela: am promis, am dat! Potopul este al altora?!
Editorial publicat de Ziarul Prahova.ro
