Ana Luciana Avramescu : Eu și marea, acum ori niciodată

 

In fiecare an de când eram eu o buburuză de copil , tata ne făcea surprize dintre cele mai diverse, una fiind să mergem la mare . Bineînțeles că pe măsură ce am crescut, pentru mine plecatul în toiul verii a devenit un obicei drag. M-a plimbat atât in tări străine , cât și in România, în stațiunile noastre care nu-s asa rele precum spun unii. De ceva timp, n am mai fost doar în Mamaia , ci am aterizat la Venus , sau chiar Saturn . Două stațiuni poate nu asa de menționate ca Mamaia, care pare regina răsfățurilor turistice . Surprinsă am fost sa văd că populația care caută soarele și apa este la fel de numeroasă ca pe alte plaje . Nimic neobisnuit , totul aproape la fel .

Anul acesta dorinta mea este să ajung iar acolo. Să stau singură puțin pe plajă și să mă gândesc doar la mine pentru prima dată după atâta timp. Să uit de probleme . Să fiu eu , plaja , nisipul, scoicile și marea . Să întâmpin un apus eu cu ea . Să pășesc desculță, in timp ce valurile mă străpung cu fiori reci. Să îmi caut gândurile și să încerc să mă regăsesc .

M-am pierdut . Trebuie să recunosc că în ultima perioadă m-am pierdut și nu mai știu cine sunt . Acum două veri eram un copil fără alt gând decât ieșitul la joacă . Vara asta  nu mai sunt nici pe departe acel copil. M-am avântat în niște prăpăstii oribile pentru sufletul meu. Vreau să respir aerul acela curat și să simt briza mării. Poate cu acest prilej o să mă găsesc pe mine , cea adevarată . Viitoarea eu, o altă versiune a mea îmbunătățită . Să nu mai pun orice la suflet, să las în urmă persoanele care și-au bătut joc de bunătatea mea.
Luciana a mai avut o schimbare acum vreun an . V-am povestit despre asta într-un articol. Dar chiar și acel refresh nu m-a ajutat . Ba chiar m-am înrăutățit pe parcurs. As vrea ca vara asta să mi se deschidă o nouă usă dacă pot spune asa . Vreau o cale nouă care să-mi placă și să mă caracterizeze . De asta aștept sfatul mării. Bizar, dar adevărat. Acum, ori niciodată …