Sfântul Apostol Iacob, fratele Domnului este pomenit la data de 23 octombrie în Calendarul ortodox.
Sfântul Iacob a fost fiul dreptului Iosif, logodnicul Precuratei Fecioare. I se spunea fratele Domnului pentru că era unul din cei patru fii ai lui Iosif de la prima soţie, Salomeea, Iacov, Imion, Iuda şi Iosi. Salomeea îi dăruise lui Iosif şi trei fiice: Estir, Maria şi Salomeea.

Mama Sfântului Iacob era nepoată de frate a lui Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul. Când a murit Salomeea, prima soţie, dreptul Iosif şi-a crescut copii cu multă evlavie, într-un respectarea poruncilor legii şi cu frică de Dumnezeu. Acesta este unul din motivele prin care preoţii îndemnaţi de Duhul Sfânt i-au dat-o în grijă pe Preacurata fecioară Maria şi a ţinut în ochii lumii loc de tată Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul Iacob a dus o viaţă aspră, şi-a stăpânit poftele trupeşti hrănindu-se numai cu pâine şi apă, a purtat numai haină aspră şi îşi petrecea toate nopţile numai în rugăciune. A fost unul din primii discipoli ai Mântuitorului şi unul din primii care a înţeles că Iisus este adevăratul Mesia. De aceea Hristos l-a şi iubit enorm şi a fost primul căruia i s-a arătat după înviere după cum ne dezvăluit Sf. Pavel în Faptele Apostolilor: “Iar după aceea s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor”. A fost unul din cei 70 de apostoli şi primul arhiereu al bisericii Ierusalimului. A scris insuflat de Duhul Sfânt prima Liturghie pe care, în următoarele secole Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de aur au scurtat-o.

Sfântul Iacov ca episcop al Ierusalimului a creştinat mulţi evrei şi greci prin învăţătura lui Hristos şi le-a arătat calea cea dreaptă. Era iubit de popor pentru firea sa blândă şi dragostea pe care o arăta tuturor. Fariseii şi învăţaţii evrei mânaţi de invidia pe uşurinţa cu care Sf Iacob cucerea inimile poporului l-au invitat pe o aripă a bisericii pentru a ţine predica.

Pentru că el a dat mărturie despre Iisus Hristos poporul s-a bucurat, dar cărturarii şi fariseii s-au mâniat atât de tare pentru succesul predicii sale încât l-au aruncat de acolo. Sfântul Iacob nu a murit ci s-a ridicat în genunchi şi a început să se roage pentru agresori: “Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Au început să arunce cu pietre în el. Trebuie amintit că în acele timpuri lapidarea cu pietre nu era un lucru neobişnuit. A fost episcop al Ierusalimului 30 de ani şi a fost martirizat pe când avea 66 de ani.

Sursa – click.ro