A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Ce trebuie să faci în POSTUL PAȘTELUI pentru BUNĂSTAREA CASEI TALE

1 877

A început Postul Mare, cel mai greu post din an, care durează 40 de zile. Un lucru recomandat de a fi făcut mai ales în această perioadă este sfeştania (sfințirea casei).
În cartea Casa creştinului, Editura Bizantină, Bucureşti -1997, Pr. Constantin Coman afirmă: „Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui viclean şi a tuturor relelor, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme. Dimpotrivă, casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor daca ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.”

Şi pentru că obiceiul este ca gospodinele să facă o curăţenie generală înaintea unei sărbători mari, vom reţine vorbele înţelepte ale altui părinte: „Un creştin fierbinte în credinţă face trei curăţenii în fiecare din cele patru posturi mari ale anului:
Curăţenie de praf, mizerie în toată casa;
Curăţenie de duhuri rele cuibărite în casă, prin sfeştanie;
Curăţenie în suflet prin mărturisirea păcatelor la spovedanie.”

Ce este sfeştania
Sfeştania este o slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii române (DEX), cuvântul sfeştanie are ca variantă şi regionalism forma feștánie şi provinde din sl. [o]svenštenije. La slujba sfeştaniei, prin invocarea pogorârii harului Duhului Sfânt, preotul sfinţeşte apa şi uleiul pregătite de credincioşi. Apoi casa se stropeşte cu apă sfinţită, numită şi aghiasmă mică, iar deasupra tocului uşilor se face semnul Sfintei Cruci cu untdelemnul sfinţit.

Când se săvârşeşte slujba sfeştaniei
Molitfelnicul şi celelalte cărţi de practică liturgică nu limitează săvârşirea sfeştaniilor la perioadele de post, dar tradiţia bisericească îndeamnă pe toţi creştinii să cheme preotul pentru sfinţirea casei măcar o dată pe an, într-o zi de post. În cazuri deosebite, precum după trecerea la Domnul a cuiva, ori când cineva este în suferinţă, la punerea temeliei unei case noi sau la mutarea într-o casă nouă, după renovarea unei locuinţe, sfeştania se poate face indiferent de ziua din săptămână sau de perioadele de post, la o dată stabilită de comun acord cu părintele paroh.
Pentru a veni în întâmpinarea nevoii credincioşilor, Biserica a rânduit şi sfinţirea caselor din ajunul Bobotezei, slujbă complementară sfeştaniei, dar în acest caz aghiasma nu se mai sfinţeşte la casa credinciosului, ci este adusă de preot, iar slujba este mai puţin cuprinzătoare din lipsă de timp. De aceea, este spre îndemn a nu ne mulţumi doar cu „primirea Bobotezei”, ci a ne organiza pentru o sfeştanie şi într-o altă perioadă din an.

De ce să facem sfeştanie
Ne plângem cu toţii de boala acestui secol, stresul. Ne-am însuşit şi uzităm adeseori expresia „simt în jur energii negative”. Constatăm la locul de muncă un mediu toxic pentru psihic şi aducem cu noi acasă povara grijilor şi nemulţumirilor zilei. La acestea adăugăm certurile casnice risipite în norii de fum ai ţigărilor şi fuga spre relaxarea oferită de televizor, expunându-ne şi mai mult la violenţă fizică şi de limbaj, la imagini obscene. Deseori uităm sau suntem prea obosiţi să ne mai facem rugăciunea de seara şi dimineaţa, ce să mai vorbim de aprinderea unei candele sau de a tămâia. Astfel, zi după zi, casa noastră se transformă din cămin plăcut şi liniştit într-un loc unde nu ne mai simţim bine. Aici intervine forţa curăţitoare şi necesitatea sfeştaniei. Ea este menită ca prin credinţă şi rugăciune, prin lucrarea Duhului Sfânt, să alunge orice lucrare a forţelor răului, să purifice spiritul şi materia şi să restabilească liniştea şi armonia în casă, în familie.

Iată ce ne învaţă Molitfelnicul despre slujba sfeştaniei: „Ştiut să fie că prea bun şi folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, în mănăstiri şi case, sfinţirea apei. Această apă sfinţită are multe feluri de lucrări: duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele, mintea se curăţeşte de gânduri spurcate şi se îndreptează spre rugăciune, bolile le goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei care o primesc iau sfinţenie şi binecuvântare. Pentru aceasta, datori sunteţi voi preoţilor, să vă învăţaţi enoriaşii ca să o primească cu credinţă spre marele folos al lor!”.

loading...
1 Comentariu
  1. LevSt. spune

    „The Passion of the Christ”(Februarie 19, 2005)
    Mell Gibson ,cu acest film, a intrat in topul recordurilor la incasari, pentru ca nimeni nu poate sustine ca acest film nu a avut un succes de casa deosebit-chiar fulminant- si nici faptul ca biletete primei vizionari s-au vandut cu m,ult inainte nu numai la modul individual dar si pentru grupuri organizate ,aproape in exclusivitate de institutii religioase.Si mai mult, inainte de vizionare aceste grupuri au participat la seminarii focalizate pe tema filmului respectiv.Debutul vizionarii a fost ales cu grija , exact de Lasatul Secului, in aproximativ 3 mii de sali cinematografice, concomitent, deci un debut de proportii, am putea zice de dimensiuni biblice , inca nemaiintalnit in acest gen de arta care in acelasi timp este si una din marile industrii ale timpurilor moderne, actuale.Incasarile,deasemeni pe masura, cateva sute bune de milioane de dolari au facut, deasemeni, un nou record.Pentru ca -si dupa 2 mii de ani- intrebarea persista:Cine l-a ucis pe Isus? Se pare ca aceasta intrebare este o veche obsesie a lui Mell Gibson(care a donat peste 2 milioane dolari la construirea unei catedrale in Miami)si ca i-a gasit raspunsul ,printr-o revelatie comuna, dupa ce l-a intalnit pe calugarul franciscan, consilier principal la editarea filmului.Raspunsul a fost-desigur- evreii, iar reprezenarea grafica , la un mod care atinge nervul,a fost raspunsul „ideal” gasit de M.Gibson. Filmul, fara indoial-de la inceput spus- extrem de brutal, se ocupa obsesiv, in a capta si a transpune pe ecran fiecare picatura de sange cazuta din ranile masive din trupul Mantuitorului.In contrast cu grafica disturbanta, mesajul mult laudatului concept crestin -intelegere, mila si ajutorare, iertare, etc- lipseste cu desavarsire in acest film.Cea ce nu trebuie sa creeze prea multa mirare, avand in vedere ca directorul filmului este – prin excelenta chiar – un catolic traditionalist , conservator si, derivativ, aproape obligatoriu ,obtuz,in contrast(si in detrimentul) a tot ce stiam toti, publicul larg, despre actorul Mell Gibson.Intr-adevar, reprezentarea in acest film a ultimelor 12 ore din viata lui Isus Hristos sunt conceptia perfect vizualizata -pentru noi- a lui M. Gibson, a complexului sau ideatic despre acest fenomen si personaj care au strabatut deja, mileniile.In toate filmele despre Isus ,sau cu subiect biblic,exista un sens(uneori subanteles) religios, teologic.E usor de observat ca in acest film, trimiterea sau macar aluzia la acest concept(teologic, fals in practica) lipseste da capo al fino.In schimb, tonul se vrea supra- ultrareligios, de la inceput pana la ultimul cadru.Filmul poate fi adnotat ca a fi de un tragism sfasietor.Si este, daca odata instalati in sala de vizionare ,lasam la intrare si ultima umbra de rationalism si realism.Totusi, tragismul in acest film(supralicitat la toate capitolele)este agresiv impus(totusi, pana la o limita demonstrat rational si deci acceptat daca nu si inteles)pana la un punct ,dupa care isi pierde din umanism(tragicul e una din definitiile umannitatii) regasit perfect si din plin in alte filme ,chiar nereligioase, ca in -de exemplu- Central South si America X-Files,in care tragismul se impune singur si, desi pe ecran, este un tragism palpabil prin repetitie, la o scara marita(mai bine zis ,multiplicata), in viata reala.La baza acestui film sta indoctrinarea religioasa -greu de imaginat la un artist recunoscut- a unui om care a avut sansa sa devina foarte popular,prin talent, munca, infatisare si cea ce ,uzual – in lipsa unei explicatii rationale- numim noroc.M.Gibson este dintre aceia care nu recunosc nici picati cu ceara,valabilitatea decretului emis de papalitate(al II-lea Conciliu al Vaticanului, 1960) prin care se renunta la acuzatia ca evreii l-au ucis pe Isus(ca si cum papalitatea ar fi vreun infailibil tribunal pe acest pamant).Dupa cum se stie clar din Biblie , Isus a fost ucis prin intelegerea explicita pana la un punct, dintre romani( pe care s-a ridicat de fapt ,papalitatea) -care au fost si abuzatorii fizici ai Mantuitorului, in orele premergatoare mortii – si mai precis dintre reprezentantii justitiei imperiale-procuratorul Pilat-si o parte din mai marii religiosi evrei ai timpului care se simteau amenintati de adevarurile enuntate ,public, de Isus.Pilat, ca reprezentant al puterii imperiului, avea prerogative aproape nelimitate, el insa a decis sa ia parte la asasinat in mod pasiv, prin neparticipare la actul de justitie,asa cum ar fi trebuit sa-i impuna pozitia, slujba sa, el insa, preferand sa se „spele pe maini”, desi el insusi recunoaste ca nu gasise nici o vina „in Acesta”.In partea cealalalta a complicitatii, mai marii religiosi ai lui Izrael, au adunat cateva sute de oameni- barbati si femei- si, mai mult decat probabil, cu vin si bani, cu amenintari si santaj,cu zvonuri defaimatoare, au reusit sa instige aceasta multime impotriva lui Isus.Cu siguranta, multi dintre cei care alcatuiau respectiva gloata,nu erau altceva decat pierde-vara ai orasului,mici hoti, lenesi si plini de alte pacate, care nu le pasa nici cat negru sub unghie de Isus, si -cu siguranta- erau cei care strigau cel mai tare cand multimea a cerut sa fie eliberat talharul Baraba, in fapt, unul de al lor.Noi nu stim precis cat de mare era populatia Izraelului la acea data,insa cum bine stim, peste 90 la suta din populatia apta de munca, se ocupa cu agricultura, cu muncile campului, cresterea animalelor si pescuitul.E nonsens sa acceptam ca ,la acel timp, o populatie imprastiata la zeci si zeci de km. departe de Ierusalim, ar fi aflat in timp real efectiv ca Isus a fost prins si ca urma sa fie „judecat” vineri dimineata.Chiar si in ipostaza(cinstit, de domeniul absurdului) ca mesageri ultrarapizi ar fi plecat imediat in cele patru zari ca sa anunte prinderea lui Isus,populatia rurala(multa semi-nomada) si din putinele mici asezari stabile,tot nu ar fi navalit spre Ierusalim, pentru ca in stilul de viata evreiesc( cu atat mai strict al acelui timp,cand absolut toata populatia lui Izrael era sub Lege), vinerea -Ziua Pregatirii-era cea mai incarcata zi a saptamanii.Oamenii trebuiau sa-si faca munca zilei insa trebuiau sa pregateasca totul si pentru a doua zi, cea de Sabat,cea ce practic le consuma fiecare minut,mai ales ca era si o zi scurta,totul trebuind terminat inainte de apusul soarelui.Dealtfel,in acordanta cu textul biblic,stim ca Josef din Arimateea era un stabil discipol al lui Isus si stim ca el a venit in Ierusalim abia vineri seara, cand a cerut corpul lui Isus de la Pilat.Deci este evident ca nici persoanele apropiate ideologic(si social) de Isus, (care ii acceptasera invataturile si devenisera discipoli), nu fusesera prezenti(cu totii) dimineata la judecata,cei mai multi participanti fiind adusi de marii preoti care aveau nevoie ,de un suport social(de compactitate sociala) in fata lui Pilat cat si in fata iudeilor(de buna-credinta si care nu erau prezenti) care -eventual- ar fi pus intrebari si -poate- chiar si in fata propriilor constiinte.Se poate observa usor ca acuzatia ca „evreii l-au ucis pe Isus” este nefondata atata timp cat imensa majoritate a poporului lui Izrael a aflat de acest eveniment in zilele si -chiar- saptamanile urmatoare mortii Acestuia si ca arestarea, ,judecarea(prin neparticipare a celui presupus sa faca actul de justitie) si aducerea la indeplinire a sentintei a fost facuta de soldatii imperiului si nicidecum de populatia evreiasca care ea insasi-conform scripturilor- iL asteptau pe Mesia ca pe imparatul care avea sa-i izbaveasca de ocupatia straina,populatie imprastiata la distante mari , care nu aveau -practic- posibilitatea fizica sa fie prezenti in Ierusalim la „judecata” lui Christos.Totusi e adevarat,dupa rastignirea si moartea lui Isus, Caiafa unul din marii preoti a zis:”Sangele lui sa fie pe noi si poporul nostru”Acest lucru insa nu are nici un minim de valabilitate pentru ca cine l-a dat mortii pe Isus ,automat este exclus din randurile „poporului ales” deci Caiafa nu mai reprezenta din acele momente(de cand pregatea prinderea Mantuitorului),poporul lui Izrael,asa cum cel care l-a vandut pe Isus cu un sarut s-a sinucis in orele urmatoare ,dupa prinderea lui Isus.Desi Biblia nu ne mai spune ce s-a intamplat cu toti ceilalti care au complotat la uciderea lui Isus, prin exemplul dat cu Iuda Iscarioteanul(vanzatorul) suntem obligati sa tragem concluzia logica ca -chiar daca au fost lasati sa mai traiasca- ceilalti au fost exclusi de la”pomul vietii”(adica chiar in restul timpului vietii pamanesti pe care au mai avut-o, aceasta a fost plina de remuscari si cosmaruri, care pot fi mai dureroase decat pedepsirea fizica,fara sa mai adaugam excluderea de la -hai sa zicem, presupusa- viata vesnica). Insa-dupa toate aparentele-este destul de probabil, ca intentia ascunsa, nicidecum declarata, a lui M. Gibson a fost sa depicteze evreii ca pe un popor barbar si ca le apartine total si la intreg poporul,responsabilitatea si vina uciderii lui Isus.Intradevar,filmul ii arata pe evrei cu priviri sinistre, aparenta diavoleasca,inclusiv prin vestimentatie(murdara,saracacioasa), in comparatie si contradictie cu romanii , prezentati ca moderati atat prim comportament, dar si prin garderoba si expresia, tinuta generala.Dupa multe luni de la prima aparitie a filmului ,impresia multor critici de arta si observatori sociali,sugereaza ca filmul a avut un scop precis si anume, cresterea nivelului antisemit,insa ,paradoxal(la prima vedere) efectul – chiar si cel imediat-nu a fost cel scontat. Nu s-au inregistrat luari de pozitie antisemite ,in nici o tara, nici macar in cele traditional antievreiesti(ca cele arabe, de exemplu),oricum nu la o scara deosebita.Acesta este un semn bun:oamenii, chiar daca s-au dus in coloana la film si l-au comentat cu intensitate emotionala ,cu patima, in adancul constiintei lor au simtit ca M. Gibson a intrecut cu mult masura, si ca -in ultima instanta-chinuirea, torturarea lui Isus la acel timp, chiar daca a fost fizic reala,a fost ,totusi, mai degraba simbolica.In realitate,Hristosul este chinuit in fiecare zi de noi toti ,prin faptele noastre insa persoane ca M.Gibson se detaseaza substantial de cei multi, incercand si reusind, sa fie unul din locotenentii celor care il vor torturat de’a pururi pe cel care-conform Scripturilor- si-a dat viata pentru noi.Modul cum se apropie de acest delicat -si in acelasi timp arzator , exploziv- subiect,este prin lipsa de comparatie.Lipsesc cu desavarsire trimiterile la zilele bune ale Mantuitorului, cand Acesta era primit cu ovatii de multimile adunate,cand manca cu ucenicii spunandu-le parabole ,adevarate jaloane pentru drumul vietii(perfect valabile si dupa 2 mii de ani!)participarea la nunta din Cana,timpul petrecut cu cele 2 surori ale lui Lazarus, sau cand vindeca cu daruire si placere, bolnavi sortiti mortii sau suferintei perpetue. Abordarea in acest mod, este probabil un fel de contraatac, un fel de a plati o polita( generala) impotriva evreilor, prin copierea sistemului de abordare a subiectului(dar in sens invers de asta data, cel putin prin efectul ce se sconta)si anume un fel de oglinda falsa ,la filmul lui George Stevens(si scriitorii Frances Goodrich si Albert Hackett),” The Diary of Anne Frank”(1959) in care o tanara victima a nazismului este prezentata in ultimele luni, dupa ce fusese arestata de sinistrul Gestapo,fara a face trimeteri la alte momente mai bune, placute, pe care-indubitabil- le avusese si ea,in viata ei.Prin acest procedeu s-a subliniat grozavia detentiei si tratamentului total inuman impus de nazism,incat-cred ca e adevarat- victimele respective au ajuns sa creada ca zilele lor bune si frumoase de dinainte de arestare, erau doar halucinatii. Prin acelasi procedeu,derulat diferit, directorul filmului si consilierul sau de baza(un calugar franciscan) vrea sa sugereze ca Mantuitorul a fost -in primul rand- abrutizat si ucis de catre evrei, si ca in restul vietii sale pamantesti-evident in mijlocul evreilor- deasemeni nu a avut prea multe bucurii , din cauza acelorasi.Dar -din Scripturi-noi stim ca Mantuitorul a avut o viata pamanteasca qusinormala, exceptie,partea finala cand El -trebuind sa indeplineasca voia Tatalui- a rupt barierele culturii in care crescuse si a predicat noul drum, apreciat si respectat chiar si de o parte din mai marii religiosi ai timpului.Oricum, chiar daca nu s-a bucurat de acelasi succes la incasari, filmul lui Martin Scorsese,”The Last Temptation of the Christ”este mult mai accesibil rationalului decat „pasiunea…” lui M.Gibson.In acest film,cantitatea de sange ce curge in valuri este demna de filmele in care samuraii(suparati pe ei insasi) isi fac hara-kiri,sau(suparati pe altii) casapesc inamici prin tehnica si eficienta, deja, cunoscuta,sangele tasnind, uneori ca din fantani arteziene.Loviturile date cu „pisica” ,confectionata cu bucati de os ascutit si metal,la forta si viteza cu care erau aplicate de un Hercule implatosat, nu puteau decat-chiar de la primele lovituri – sa disloce bucati de carne si os si apoi sa fractureze coaste sau chiar vertebre,cea ce ar fi indus rapid o stare de soc.Orice adult care a dus un copil sa vada acest film ar trebui acuzat de abuz pentru ca M.Gibson se intrece pe sine insusi: nici o fiinta umana,oricat de atletica ar fi fost, nu putea supravietui unui asemenea tratament.Concluzia rationala este ca Isus a fost intradevar maltratat, dar cu masura.Cea ce -din Biblie- ne sugereaza pana a la ne impune, impresia unei cruzimi nemaiintalnite este mai degraba coroana cu spini pusa pe frunte(act gandit si indeplinit tot de soldatii romani), act care doar la simpla enuntare , da fiori reci oricarei minti.Exagerarea maltratarii fizice si psihologice a Mantuitorului da un aer si un cadru masochistic filmului , care daca are o oarecare frumusete aceasta este pur gotica.Dupa cantitatea de sange scursa din trupul lui Isus , se poate trage o concluzie contrara la toate masuratorile stiintifice si , si anume ca Isus avea cel putin 50% din intreaga masa ,sange,ori este clar dovedit ca acesta, sangele, reprezinta sub 10% din masa corpului.La acest capitol-cadrele in care exista sange-filmul lui M.Gibson poate usor intra in colectia „horror”,cateva scene, lungi, amintesc de filmul Vampires:Los Mortes” un film cu vanatoare de vampiri, in care rolul principal este jucat de singer-ul(foarte popular) Bon Jovi.In alte scene ,se regasesc idei de vizualizare din Exorcistul(regizor:William Friedkin)Toate aceste exagerari ,au devenit motivatie serioasa -chiar daca filmul a adus fulgerator peste 600 mil.dolari pesini producatorilor, ruland cu salile arhipline-pentru critica de specialitate care nu a gasit demn sa impinga acest film pe podiumurile premiatilor.De altfel, incet-incet dar temeinic ,chiar si in randul celor care au plans urmarind filmul, se asterne o tacere -susceptibil- stanjenitoare .Si aceasta pentru ca, la inceput,acestia toti au crezut in declaratiile producatorilor care sustin(si nu-si vor schimba niciodata pozitia) ca filmul a avut ca tema leit-motivul:Isus a murit pentru pacatele noastre! Nici urma de asa ceva,singurul mesaj al filmului este intens si strigator la cer:Evreii l-au ucis pe Isus!Iar acest mesaj este transmis unei multimi imense, comunitatea crestina internationala, care indiferent de circumstante, in ultima instanta , nu este altceva decat o secta a iudaismului!Totusi, crestinismul ,in totalitate si unilateral, si l-a adjudecat pe Isus desi acesta ,rasial, ca linie sanguina, cultural si mai ales prin nastere si locul intregii sale vieti, apartine evreilor,culturii si spiritualitatii lor, mai ales ca in timpurile initiale cand se vorbea de venirea lui Mesia(in poporul lui Izrael care avea doar un singur Dumnezeu) Europa nu era altceva decat un tinut semibarbar in care numarul zeilor(dumnezeilor) era greu de tinut minte! Intradevar,mai-marii timpului ,romani si evrei ,l-au asasinat pe Isus-conform scripturipor ,fiul lui Dumnezeu-un om nevinovat,iar daca era, este fiul lui Dumnezeu, cel mai nevinovat om posibil.Crestinismul ,dar mai ales institutia catolica reclama responsabilitate totala din partea evreilor in acest dosar.Cea ce stim mult mai sigur-chiar din propiile istorii scrise,este ca- institutia catolica – in decursul a mai putin de o mie sase sute de ani a asasinat(prin mijloace barbare) milioane si milioane de oameni nevinovati, sau „vinovati” (in viziunea respectivei institutii, o vina capitala) ca erau nascuti si crescuti in alte credinte, ca nu voiau sa-si paraseasca credinta originala, si nici averile mici sau intinse, la care jinduiau mai marii religiosi ai timpurilor trecute, care -direct sau indirect- erau si statul atotputernic.Dar asta nu este tot:alte milioane si milioane de vieti au fost distruse- toate la fel de nevinovate- prin incarcerare in inchisori exacrabile,transmutare,torturare, mutilare fizica, abuz psihic, fizic si sexual.(actualul scandal al abuzurilor sexuale impotriva copiilor si de 6 ani-baieti si fetite, deopotriva- este doar varful aisbergului).Considerand adevarat cea ce zice Biblia(pe care in mare parte se bazeaza si catolicismul)si anume , cea ce a zis Isus despre cei oropsiti(„Tot ce a-ti facut la acesti neansemnati frati ai mei, Mie mi-ati facut”)nu putem decat sa acceptam adevarul ca institutia catolica l-a maltratat si asasinat pe Isus de zeci de milioane de ori.Desi M.Gibson si coautorul scenariului(Benedict Fitzgerald) in repetate randuri au sustinut ca filmul este reproducerea ad literam a Scripturilor,e usor de observat ca cei doi si-au permis ” licente artistice”.Una dintre cele mai notabile este introducerea lui Satan incarnat in diferite ipostaze.O a doua scena de acest fel este cea a urmaririi lui Iuda de catre copii cu infatisare salbateca, cu fete aproape sinistre.Aceasta tehnica ,de a depicta copii(simbolul nevinovatiei,al puritatii) ca purtatori ai diavolescului nu este nou,dar probabil ca face parte dintr-un scenariu larg-si mutual intre diversii producatori- si extindere pe zeci si zeci de ani, in timp,prin care sa se impuna idea ca si copii pot fi perversi,prin aceasta scazandu-se din vinovatia clerului care abuzeaza(in special prin sodomizare, sute de mii de copii, in fiecare an).Precedeul este intalnit in multe filme, cele mai reprezentative ar fi Exorcistul,Omen(1 si 2) in care copii sunt posedatii iar preotii lupta impotriva diavolului(in realitate ei reprezinta diavolul,daca nu cumva sunt insasi personificarea pamanteasca a maleficului).Si chiar daca cineastul, care a filmat aceasta imaginara reproducere a dramei tuturor timpurilor, dovedeste un profesionalism indubitabil, inlusiv prin folosirea tonurilor ce amintesc de arta lui Caravaggio, filmul „The Passion…” nu are mare valoare nici ca -eventuala- sursa bibliografica si nici cinematografica.Sa speram ca M.Gibson se va indura(sau va indrazni) si va mai scoate din propiul buzunar(chiar daca vor fi din incasarile acestui film) inca 25 milioane dolari(cat a investit pe propiile speze in acest film) si intr-o buna zi va incepe turnarile la un film maraton(cel putin 4 serii a cate 2 ore) in care cu aceleasi mijloace grafice( de data aceasta nu trebuie sa exagereze nici cat umbra unui fir de iarba),sa ne arate cum milioane de de oameni au fost ucise pentru ca …in final -concentrat- pentru un singur motiv:dorinta de dominare si supunere neconditionata a intregii lumi, daca este posibil.Sau ,cine stie, poate ca profitand de acelasi indiscutabil drept, dreptul la licente artistice, vom vedea un film maraton (chiar de 8 serii a cel putin 2 ore, fiecare)in care vom urmari cum Inchizitia era batuta cu vergele, pusa sa bea apa clocotita,arsa pe rug si cum reprezentantii ei de seama ,sunt sodomizati- sub acoperisul bisericilor- de copilasi de 6-8 ani!M.Gibson are si dreptul(legal cel putin) si mijloacele financiale si tehnice sa produca acest film, insa noi stim -si nu mai exista tagada si dubiu- ca sute si sute de ani la rand, in chiar inima Europei( orice am zice, focarul civilizatiei moderne pe acest pamant),in orasele sale ,popi grasi, mancand fazani fragezi si band vinuri alese, din pocale de aur, strigau la soldatii zelosi:”Taiati-le capetele”,”frangeti-le oasele”, „smulgeti-le limbile,”aprindeti rugurile”, si alte asemenea decizii ale „justitiei” catolice.Facand o derivatie,dar totusi in acelasi larg context,e binecunoscut ca societatea umana este mercantila(neimputabil,pana la un punct) si ca conceptul „arta pentru arta” este mai degraba o expresie artistica, putinii care au facut si fac acest lucru fiind cu adevarat rari, cei mai multi care fac”arta pentru arta” o fac dupa ce au atins un punct material(financial) visat,dorit, planuit,un standard mult superior celor multi ,iar in lumea cinematografica a avea succes la casa , este primordial.Pornind de la acest punct de vedere,cred ca M.Gibson ar gasi evenimente foarte actuale ,care sa stea la baza unui film cu succes de casa deosebit,subiect inclusiv din lumea religioasa.Sunt convins ca un film in care sa fie reprezentate situatii in care un singur preot a sodomizat cel putin 100 de copii va fi socant pentru majoritatea populatiei care va merge sa vizioneze filmul si ca va fi un deliciu pentru homosexuali.Deci ,indiferent de categorie , filmul va avea un succes de casa.Intrebarea este daca -vreodata-Mr.Gibson va indrazni macar sa gandeasca la asa ceva.Revenind la filmul actual ,foarte multi au cumparat, sau vor cumpara filmul(pe casete sau CD) insa , cred eu, nu pentru al viziona si a doua oara ci pur si simplu datorita curentului care s-a format, referitor la acest film.Filmul nu face deloc parte din categoria celor pe care ai vrea sa le revezi.Iar daca imi permit sa fac o sugestie,consider ca decat sa sa revizionez filmul”The Passion…”,imaginat si produs de Mell Gibson , este mult mai potrivit- din mai toate punctele de vedere- sa urmarim un film religios ,imaginat si produs de Mell Brooks.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More