Motto:

„Ai Memorie (a Timpului) dacă ai Istorie; fără Memorie, nu ai Viitor”

Există în mentalul colectiv sintagme de genul: –  „ o fotografie valorează cât o mie de cuvinte” sau : – „ prietenii și dușmanii ți-i alegi singur, pe când rudele îți sunt date de Dumnezeu”.

Mai puțin cunoscută este  sintagma:-„ sunt ceasuri care „spun” ora și ceasuri care „spun” o poveste”.

Sau cea a părintelui Augustin :-„ câtă vreme nu sunt întrebat ce este „Timpul”, știu ce este, dacă doresc sa explic cuiva care mă întreabă, nu știu ce să răspund!”

Oamenii, obsedați de timp, iremediabil de nestăvilit în trecerea implacabilă peste noi, au cumpărat dintotdeauna ceasuri. Unii din considerente pragmatice, alții pentru etalarea unui anumit status social.., alții, puțini la număr, din considerente estetice, de cultură și artă, precum achiziționarea de pictură, sau alte piese de artă vizuală, fără discuție, exclusiv, cele care pot fi considerate „picasso-uri”; cu avantajul de a fi admirate zilnic la „poigneux”, neobligând la spații ample de prezentare și depozitare.

Mentalul colectiv, uită că și în pictură, există tablouri care se vând „la piață”, pe falezele plajelor, iar altele, cu valoare inestimabilă, se află în galerii și colecții private.

Așa și ceasurile, sunt de duzină, pragmatic arătând ora, dar și piese – opere de artă,  înglobând, pe lângă cunoștințe de matematică, fizică, chimie, astrologie, arheologie, cunoștințe din domeniul artei miniaturale, gravurii, guillochet-ului, „cloazonării ” – pentru a enumera doar câteva,  care le transformă în inestimabile. Publicul larg, needucat din vina transformării artei meșteșugului orologer – prin implicarea multinaționalelor,  în industrie comercială, nu poate să facă încă distincția între ceasul cel de toate zilele, și ceasul, cum spuneam, cultură.

Operele meșteșugului orologer, poate, mai mult decât picturile, convențional înțelese ca artă, au în spate, o poveste, o corelație cu un domeniu colateral, cum ar fi arhitectura, sau chiar pictura….

Inegalabilul Oechslin, cel care „a transformat”, ceasul astronomic al turnului din Praga, într-un ceas de purtat la „poigneux”, într-unul din cursurile ținute la Universitatea din Zurich, făcea analogia  între pictură și orologerie, atrăgând atenția că așa cum, nu de puține ori, la crearea unui tablou participă mai mulți ucenici (unul pictează oamenii, altul casele, un altul copacii… ), discipoli ai celui ce-l semnează (Bruegel), care trudesc în numele maestrului, pentru ca acesta să vină în final cu tușa sa inegalabilă, la realizarea unui ceas – operă de artă, participă mai mulți ”meșteri” specializați pe „căprării”, pentru ca în final „produsul” să fie „marca” unui maestru orologer care îi dă forma și funcția finală.  Oechslin, în lucrarea Die Uhr als Modell des Kosmos und der astronomische  Apparat Bernardo Facini (Ceasul ca model al cosmosului și aparatul astronomic al lui Bernardo Facini)  … atrage atenția asupra complexității ceasului, pe care îl vede ca pe un mecanism care ticăie „muzicalitatea” acestuia (Cosmosului).

Dacă mentalul colectiv poate aprecia un tablou de Dali drept artă, datorită unei cutume culturale stabilite în trecut de niște băieți ( vezi  lucrarea „Escrocii operelor de  artă”, titlu în românește forțat din motive de  marketing, lucrarea în original întitulându-se „Dealerii operelor de artă”, scrisă de un fost curator de la prestigioasa casă de licitații Sothesby’s) mai mult decât judecății de valoare proprii, de ce nu ar considera o piesă de Haute Horlogerie ca Artă, măcar sub beneficiu de inventar.

Privim cu admirație artistică tabloul The Persistence of Memory aflat în proprietatea MOMA New York, etichetat inestimabil, și nu putem prețui estetic piesa de Haute Horlogerie Girard Perregaux Three Bridges Tourbillon (imaginea de profil), care a primit la expoziția internațională de la Paris din anul 1889 Marele Premiu alături de Tour Eiffel?!

Astfel a apărut conceptul „The 12th Art” (A 12-a Artă).

GPHG este prescurtarea Galei Premiilor (H)Orologeriei de la Geneva, care se ține în fiecare an pentru a scoate în evidență capodoperele artei meșteșugului orologer, în scop de promovare și comercial, dar și artistic – cultural, care, în anul 2012 a dus, prin președintele de atunci al evenimentului, la crearea conceptului de a 12-a Artă. Dacă primele 7 sunt cunoscute de toată lumea, vorba vine – pictură, sculptură, arhitectură, muzică, dans, literatură, cinematografie, următoarele două, 8 și 9,  sunt artă fotografică și benzi desenate, 10 și 11 referindu-se la arte tehnologice, locul 12, liber și nerevendicat, „încăpând” pe mâna meșteșugului orologer, ca marcă a Memoriei Timpului, simbol al istoriei și evoluției civilizației umane, într-un cuvânt CULTURĂ.

Sursa: A.V.H., Albumul : „The 12th Art”. A Family Collection

(Va urma : „CEASURI CARE SPUN O POVESTE”)