Brânza are o semnificație. Este la originea orologeriei. La momentul Edictului de la Nantes, în Elveția nu existau ceasornicari. Singurii care făceau la acea vreme ceasuri, erau protestanții francezi, germani, englezi și unii protestanți danezi.

Uneori, există religii care pun stăpânire pe o profesie. Elveția, unde Calvin impunea o politică riguroasă, a fost pentru protestanți francezi un refugiu prielnic. Printre acești protestanți, numiți hughenoți, se aflau ceasornicari.

Nu se mulțumeau doar să facă ceasuri, stabileau și regulile mecanicii. Primul ambreiaj a fost inventat de ceasornicărie, automobilele preluând sistemul. Ceasornicarii au inventat ambreiajul pe cronografe, prin oprirea și repornirea acestora.
Ceasornicăria a inventat de asemenea, memoria mecanică. Un ceas cu „Minute Repetition” (repetiție de minute) este o memorie a timpului. Când a terminat de indicat ce oră este, este cu un minut mai mult.

Calendarul perpetuu folosește de asemenea „memoria timpului”…

Acești ceasornicari hughenoți aveau nevoie de forță de muncă, pe care au găsit-o în mediul rural. Mai degrabă rural sărac. De ce? Când ești sărac, nu irosești nimic. Devii maniac.

În plus, în munți, izolarea din cauza zăpezii scurtează priveliștea. Când ai o vedere scurtată, vezi infinitul mic. Și când ești „condamnat”, pentru că timpul te blochează, devii răbdător. Odată ce ești riguros, precis și răbdător, ai calitățile pentru a gestiona degetele. Capul este cel care dă comenzi degetelor.

Ceasornicarii au intuit că cel mai bun „cap” pentru a coordona cele mai bune degete, va fi în munți. La munte, nu la câmpie. Nu la țăranii de câmpie. Pentru că țăranii, aici, au deschiderea câmpului. Le lipsesc elementele pentru a face ceasornicărie. Așa că ceasornicarii hughenoți au mers să-i vadă pe fermieri, în munții „accesibili”, la 1000 de metri înălțime, în Jura.

Acestor țărani nu le păsa de ceasornicărie. Hughenoții le-au spus, însă, că o vor face! Lustruiau „roți mici” din mecanismul de ceas, în schimbul a 10 cenți pentru 100 de roți lustruite. Ceea ce hughenoții așteptau s-a întâmplat. Oamenii ăștia au făcut-o perfect. Pentru că aveau meticulozitate, pentru că erau maniaci, pentru că erau concentrați pe infinitul mic, pentru că aveau răbdare.

Țăranii făceau o treabă magnifică. În jurul anului 1690 apar primii ceasornicari țărani. Este prima dată când fermierii spun că nu vor face acest lucru doar iarna, ci și vara, pentru că se plătește mai bine decât laptele și decât brânza.

Țăranii devin ceasornicari, mai târziu apărând fermele transformate. „Nu mai existau” vaci, existau ceasornicari.

Toate ceasornicăriile elvețiene au început în ferme, unde se făcea brânză. De aceea, în ziua de azi, unii antreprenori și ceasornicari din Elveția, s-au apucat să facă brânză! Datorită pasiunii ceasornicăriei!

Și mai mult decât atât !…….
H. Moser & Cie, un „brand” independent, a fabricat carcasa la modelul numit Swis Mad Watch – piesă unică, dintr-un polimer amestecat cu o brânză Vacherin Mont d’Or premiată în Elveția, ca protest fată de sintagma „Fabricat în Elveția”, care a început să decadă. Orice producător de ceasuri trântește un astfel de logo în ziua de azi, deși are ceasul realizat și peste 50% în alte țâri.

Protestul Moser vine după ce foarte multe ceasuri, nu din gama celor catalogate opere de artă, au început să fie produse în China. Ceasurile H. Moser & Cie sunt produse în întregime în Elveția, în afară de curele, care provin din Italia, din piele de bovină.

Rezultatul nu este unsuros, nu miroase și nu face condens, iar brânza a fost pasteurizată înainte de a fi inclusă în carcasă. În vreme ce producătorul a primit deja câteva oferte, el va pute fi achiziționat doar după o licitație de ceasuri.

Ineditul ceas este propus pentru suma de 1 milion de dolari, cu scopul de a ajuta dezvoltarea orologeriei independente din Elveția sugrumată de marile concerne multinaționale.

Ceasurile și brânza configurează – alături de ciocolată, mitul elvețian.

(va urma)
Sursa: www.passion-horlogere.com