• Home
  • De la prieteni
  • Cleopatra Lorințiu: La Ierusalim, despre filmul documentar, fără ostentație

Cleopatra Lorințiu: La Ierusalim, despre filmul documentar, fără ostentație

cleopatra 1

Invitată de Președintele Lojii B’nai B’rith Ierusalim, Adrian Weissman, să vorbesc despre documentar, despre restituire, despre memorie și despre păstrarea amintirilor, am derulat în minte pe drumul de la Tel Aviv spre Ierusalim o bucată din propria mea viață.
Subiectul întâlnirii cu un public care îmi era necunoscut, în majoritate israelieni originari din familii românești și intelectuali cu aplecare spre istorie, cultură, literatură, era prea vast ca să poate încape într-o seară fie ea și de rememorare.În sfârșit ieșisem din hăinuța strâmtă și convențională a funcționarei și mă puteam oarecum mișca liber pe un clavier imaginar în care se amestecau deopotrivă subiecte și întâmplări de pe la filmări, amintiri, clipe de emoție, nostalgii adeseori chiar îndurerări.
Așa că am navigat pe ultimii mei ani la televiziune: un documentar despre Benjamin Fondane, pe care l-am numit ”Tragicul nostru Ulise”, în care criticul Mircea Martin ne-a vorbit despre destinul tragic al poetului iar eu am mers pe urmele lui în Franța: unde a locuit, unde a scris, unde a avut prieteni, unde a fost internat, unde a fost denunțat, de unde a fost trimis la Drancy și mai apoi, drumul final: Aushwitz.Toate imaginile filmate cu tenacitate prin Paris de Maximilian Tomozei, ca-ntr-un fel de pelerinaj cu gândul și la poemele tatălui lui, poate) din Rue Jacob până în Rue des Saint-Peres, din Rue Rollin până la Drancy s-au adunat într-un tablou al fascinației pariziene care a fost pentru Fondane calea de a intra în marea literatură dar și calea de a ajunge la moarte.
Apoi am vorbit despre documentarul Dadaism, realizat cu participarea lui Paul Cernat și Erwin Kessler, apoi ”Ea era Marea ”amintiri despre Nina Cassian rememorate alături de Carmen Firan, despre ”Nevoia de memorie” așa cum o gândesc Tiberiu Roth și Maximilian Katz într-o evocare foarte interesantă a primilor pionieri, coloniști agricoli fondatori ai așezărilor de la Rishon Lezion, Zychron Yacov și Rosh Pina, mult înainte de crearea Erez Israel dar fundamental ca act de împământenire pe Pământul Sfânt.
În sfârșit am vorbit despre Magda Stroe, eroina documentarului meu ”Prietena mea Hanna” ( tradus în engleză de Irina Airinei care de altminteri, prin intermediul doamnei Magda Stroe, a fost invitată și a participat la Comitetul Internațional Ravensbrück cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la eliberarea lagărului în care au fost deținute și 123 de românce).Magda Stroe este ”Drept între popoare ” iar la Yad Vashem a ajuns și documentarul în care ea își povestește viața și întâmplările din perioada asupririi hortyste în care i-a dat prietenei ei evreice, Hanna, propriile acte așa încât fata să poată fugi din calea celor care au trimis zeci de mii de oameni în lagărele de exterminare din Transilvania ocupată.
A fost de fapt un schimb de impresii, de informații, de amintiri despre oameni și fapte, dar ideea era aceeași: este nevoie de documentar, de amintire ,această cămară esențială a istoriei și deopotrivă a sufletului.Un gând aruncat puținilor care se mai gândesc la asta și țin capul sus, sub tăvălugul lumii.

10 iunie 2019

Parteneri