Șerban Cionoff: CUM PREGĂTIM ROMÂNIA PENTRU CENTENARUL MARII UNIRI?

Astăzi, la Fundaţia Europeană Titulescu, a fost lansată cartea profesorului George G Potra „Titulescu după 50 de ani din nou acasă”,  lucrare de excepţie, cu adevărat de referinţă în cultura noastră. Cu acest prilej, Preşedintele fundaţiei, profesorul Adrian Năstase, a prezentat, în avant-premieră, câteva acţiuni dintr-o suită de ample manifestări pe care această instituţie-reper a lumii noastre culturale şi ştiinţifice le va consacra glorioasei noastre aniversări naţionale din 1 Decembrie 2018-Centenarul Marii Noastre Uniri.

Era şi firesc , aş spune, ca fundaţia care a preluat şi promovează tezaurul spiritual, diplomatic şi politic al „Marelui Tit” să fie printre cele dintâi care pregăteşte acţiuni de întâmpinare a centenarului unirii şi unităţii noastre. Nicolae Titulescu este o Valoare Naţională, un simbol nepieritor al genului creator al acestui popor, căruia i-a exprimat, vocaţia, deschiderea sa către universal. Alături de Eminescu, de Brâncuşi şi de Enescu sau de Coandă şi,desigur, de alte personalităţi emblematice, Nicolae Titulescu- cel care „ a adus România în Europa şi Europa în România”- este un strălucit purtător de mesaj al României şi al românilor. Un mesaj în care se regăsesc, uniţi în cuget şi în simţiri, toţi cetăţenii  acestei ţări, fără nici-o deosebire.

Poate că unii se vor întreba dacă nu este prea devreme ca, încă de pe acum, să discutăm despre acţiunile care se vor derula în cinstea unui eveniment  care va avea loc abea peste 5 ani?

Distribuie prietenilor

Răspund fără nici-o ezitare: depinde  despre ce fel de pregătiri vorbim. Fiindcă , dacă vorbim despre simpozioane, reuniunii sau chiar parăzi militare, lucrurile sunt foarte simple. Aveam, slavă Domnului!, atâţia şi atâţia  specialişi în discursuri şi panegirice, avem- se putea tocmai aici să nu avem?- manageri de proiecte, unul mai super-inspirat decât altul… Cu toţii abea aşteptând „comanda socială” spre a mai scoate un ban cinstit şi din asta. Sau, mai ales din asta!…

Noroc, însă, că avem şi oameni temeinic pregătiţi, care să ne dea lucruri ştiinţifice solide pe o largă gamă de teme decurgând din acest inepuizabil izvor de inspiraţie care este Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. După cum avem şi creatori de har care să deie expresie artistică unei asemenea palete tematice.

Marea întrebare pe care o impune şi ne-o impune, prin însăşi măreţia sa, evenimentul de la 1 Decembrie 2018, este însă aceasta: Cum pregătim România pentru Centenarul Marii Sale Uniri ? De fapt, care este  România cu care ne pregătim să intrăm în anul acestui jubileu istoric?

Şi, trebuie să o spun cu tot regretul, deocamdată, doar cu o Românie sfâşiată, sărăcită, înveninată de ură şi de învrăjbire. O Românie care, din ţară de hotar pentru NATO şi pentru Uniunea Europeană, a devenit o ţară-periferie.

În tot şi în toate, o Românie cu mult, cu dureros de mult, sub nivelul la care se găsea acum 9 ani, în acea nefastă zi, când la cârma destinelor noastre a ajuns Amiralul Dezastrului Naţional.

Foarte adevărat, speranţa moare ultima. Anul viitor, cam tot pe vremea asta, vom avea alegeri prezidenţiale şi mă rog Celui de Sus să le deie românilor gândul cel bun spre a alege un adevărat Preşedinte. Un om devotat ţării şi poporului său, un om priceput şi destoinic, în stare să –i adune pe români în jurul unui adevărat şi consistent proiect naţional şi, prin aceasta, să redea ţării şi oamenilor săi un loc demn , meritat, în Europa şi în lume!

Îmi întăreşte această încredere şi faptul că tot anul viitor, dar ceva mai devreme, vor fi şi alegeri pentru Parlamentul European. Alegeri în urma cărora se va constitui şi o nouă echipă a Comisiei Europene şi se va alege un nou preşedinte ale acesteia. Ia, după cum o arată analizele unor cunoscători temeinici, lipsiţi de partizanate, sunt certe semne că PPE-ul, formaţiunea care l-a cauţionat (eufemisitic spus) pe Traian Băsescu în sfidarea voinţei liber exprimate a majorităţii românilor, va părăsi fotoliile şi mai ales butoanele  de comandă ale UE.

Anul 2014 este numai începtul. Greul abea acum vine!…

Pentru că, o dată plecaţi din fruntea bucatelor Traian Băsescu şi ai săi, societatea românească în ansamblul ei şi în toate componentele sale, va trebui să se angajeze,cu toate forţele, într-o vastă operaţie de „de-băsificare”.”De-băsificare” ,adică eliminarea din corpul sănătos al societăţii, ca şi din mentalul nostru individual şi colectiv,  a tuturor toxinelor pe care ni le-a inoculat această ideologie a urii, a dezbinării, a minciunii şi fariseismului.Toate acestea avându-l ca funest simbol pe Traian Băsescu însuşi.

Va fi o luptă grea, poate chiar şi o luptă cu noi înşine. Iar pentru aceasta va trebui să redescoperim valorile morale şi spirituale ale acestui popor: Munca, Adevărul, Cinstea, Dreptatea, Demnitatea şi, deloc în ultimul rând, Solidaritatea!

Mai ales din această perspectivă, lecţia amară a vieţii lui Nicolae Titulescu ne va fi de un imens folos. Pentru că Titulescu însuşi a fost victima unor abjecte cabale politicianiste care le-a generat şi le condus cu cinism însuşi Carol al II-lea. Îşi păstrează o uimitoare actualitate cuvintele lui Nichifor Crainic, altminteri nu un admirator al marelui surghiunit: „Că noi, cei de acasă continuăm să-l atacăm pe Titulescu  e un lucru inerent imbecilităţii noastre morale. E de ajuns să se ridice cineva cu un stat de palmă peste nivelul mediocrităţii ca să –l izbim cu sălbăticie. Puţin ne pasă de foloasele pe care el le-a adus sau le-ar putea aduce încă acestei ţări.”

Va trebui, aşadar, să începem o operaţiune de recuperare şi de antrenare efectivă la realizarea unui Proiect cu adevărat Naţional de Reconstrucţie a României a acelor valori pe care regimul despotic al lui Traian Băsescu şi uneltele sale abjecte din procuratura –komisariat le-au marginalizat, le-au hărţuit , le-au umilit şi chiar au încercat să le suprime, măcar moral dacă nu şi fizic. Să nu ne temem că, o dată reveniţi acolo unde le este pe drept cuvânt locul aceşti oameni de mare valoare  vor proceda precum ne povesteşte Costache Negruzzi în nuvela sa că ameninţa să facă Alexandru Lăpuşneanu. Acesta nu este decât tot un raţionament calchiat pe grila „băsismului”…

A doua mare lecţie a lui Nicolae Titulescu absolut necesară nouă pentru a pregăti, cu adevărat, România pentru Centenarul Marii Uniri ţine de necestitatea imperioasă a convergenţei tuturor energiilor şi a tuturor capacităţilor creatoare ale acestui popor pentru un adevărat Proiect Naţional. Este neapărat nevoie să trecem, poate mai fiecare dintre noi, peste orgolii, ranchiuni, peste frustrări şi resentimente şi să facem, curajos şi vertical, acest pas. În ultimii douăzeci de ani, societatea românească şi clasa noastră politică au trecut cu brio două examene absolut memorabile. Primul, prin constituirea, la 18 februarie 1992,  din iniţiativa Fundaţiei europene Titulescu şi a tânărului ministru de externe al României, Adrian Năstase, a Comitetului  român pentru repatrierea osemnintelor marelui dispărut. Comitet din care făceau parte eminente personalităţi politice reprezentând principlele cinci partide din România şi în cadrul căruia o prodigioasă strădanie a depus „Seniorul”, Corneliu Coposu. Al doilea examen a fost Pactul de la Snagov, din anul 1995, când , din nou, principalele forţe politice şi sociale ale României au decis să îşi unească eforturile pentru a pregăti condiţiile necesare admiterii ţării noastre în NATO. Precedentul există, nu trebuie decât ca el să fie reactivat şi promovat.

În acest fel, cred , că putem să dăm răspunsuri solide şi convingătoare la întrebarea:”Cum pregătim România pentru Centenarul Marii Uniri?”, pe care mi-a inspirat-o cele spuse de către profesorul Adrian Năstase la evenimentul organizat sub egida Fundaţiei Europene Titulescu

 

Şerban CIONOFF