De ce ne imbolnavim si de ce uitam?
Aceste manifestări, catalogate ca anormale, sunt, de fapt, un răspuns al corpului nostru, un semnal de alarmă care vrea să ne avertizeze că există nişte tensiuni în interiorul nostru pe cale să degenereze în boli. Acestea sunt numite „acte ratate”, pe care Freud le-a introdus în psihologia individuală.

Aceste acte exprimă o anumită incapacitate pe care o exprimăm în acest mod pentru a compensa ceea ce provoacă tensiunea pe care o manifestăm.

Lapsusurile sunt ca nişte rupturi în gândire
Freud mai spunea că ele sunt percepute, resimţite ca o greşeală, ceva care nu este adaptat şi care trebuie să fie evitat, deoarece gestul său cuvântul, conştient dorit, nu a reuşit. Acest raţionament este dăunător pentru că ne determină să căutăm şi, dacă e posibil, să împiedicăm producerea lor, dar acest fapt se face printr-o cenzură interioară, ceea ce creează o tensiune şi mai mare.

Chiar dacă rezultatul final nu este perfect, faptul că există o anumită stângăcie sau am uitat un cuvânt înseamnă doar că suntem foarte stresaţi sau tensionaţi, dar odată cu o relaxare, aceste lapsusuri şi stângăcii vor dispărea.

Subconştientul începe să „vorbească”
Bioenergoterapeuţii susţin că aceste tipuri de „greşeli” constituie manifestarea reală a unei tentative de comunicare a subconştientului către conştient, este un mesaj codat prin care subconştientul exprimă o tensiune.

El mai înseamnă pentru conştient că experienţa nu a fost în concordanţă cu fondul, că ceva nu s-a încadrat bine în tiparele de comunicare sau de acţiune, iar Maestrul Interior intervine atunci când crede că persoana are nevoie de ajutor.

Poate fi vorba de un lapsus lingvistic, adică de o “eroare” de exprimare verbală (folosirea unui cuvânt în locul altuia), de un gest “stângaci” (răsturnarea unei ceşti pe cineva sau spargerea unui obiect) sau chiar un accident cum ar fi o ruptură, o entorsă sau un comportament inconştient care duce la declanşarea unei boli.

Dacă nu putem înţelege mesajele simple, pot veni altele mai „serioase”
Dacă există încă o comunicarea interioară corectă, mesajul va trece prin tensiuni fizice şi psihologice, coşmaruri sau acte “ratate” uşoare (lapsusuri, spargerea obiectelor). Dacă comunicarea este de proastă calitate, aproape inexistentă, forţa mesajului va creşte şi vom intra în faza accidentală sau conflictuală. Dar dacă, în cele din urmă, se dovedeşte că nu am înţeles semnalele, atunci boala devine profundă, structurală (boli autoimune, cancer etc.).

În concluzie, când primim mesaje de la subconştient, de genul celor descrise mai sus, este bine să reflectăm adânc la ce au ele să ne transmită pentru a nu ajunge în ultima fază, când comunicarea este întreruptă şi se instalează bolile grave. Cum nimic nu este întâmplător, chiar şi o stângăcie are ceva să ne „spună” şi ar fi bine să o ascultăm în linişte.

Citește pe Secretele.com cinci sfaturi de îmbunătățire a memoriei și capacității intelectuale!