Giorgiana Radu: Caut prin bezna întâmplării

A nins parcimonios în această iarnă care începe să fie pe sfârșite. Zăpada puțină a venit așa, ca o binecuvântare sau ca un semn ceresc pentru îndepărtarea pâclei care nu s-a mai clintit de aici. Caut prin jocul bezmetic al întâmplării ochii aceia biruitori și neînfricați. Astăzi îi găsesc de-un verde-nlăcrimat. Nu știu de sunt ai tăi sau ai mei, ori poate ai omului de zăpadă. Dar ce contează, când perechile de ochi privesc printr-una singură?

Ce bine că sufletul n-are ochi. Plânsul lui i-ar inunda nemilos. I-ar orbi iremediabil. Sufletul n-are nici voce. El plânge mut și apăsător, doar pentru sine. Vorbele lui țes pe interior pânze infinite de durere și neputință. Ce ușurare că nu se văd! Ar topi bruma asta de ninsoare, care abia a mai rămas ici – colo, ca un semn că lacrimile înghețate ale cerului nu s-au terminat.

Lasă ochii, lasă sufletul și uită-te-n jur, pari să spui, cititorule. Nu vezi ce se petrece? Văd că multe nu sunt cum ar trebui să fie. Văd că decența nu prea se mai nimerește decât rar. În politică n-a fost niciodată. Sau poate doar în perioadele regalității, dar și atunci cu sincope. Pe stradă, în mijloacele de transport, în mall-urile burdușite cu oameni, pare că stă pitită. Să nu cumva să se arate, că nu dă bine. Decența e desuetă, ca atare nu-i în trend.

Distribuie prietenilor

Mulți jurnaliști, moderatori de televiziune nu-și mai îngăduie s-o aplice. Nu face rating. Agresivitatea împinsă către isterie pare să primeze. Invitații trebuie musai „certați”, nu întrebați. A devenit o molimă televizistică. Se ia de la o televiziune la cealaltă, de la o ”moderatoare” la alta, dar substantivul feminin, uneori masculin, că și ”moderatorii” țipă și dau cu pumnul în masă, e aici cu totul nepotrivit.

Adolescenții, în bună parte, nu prea sunt nici ei familiarizați cu acest comportament, dar la vârsta lor pare să fie scuzabil, ca în versurile poetului Lucian Avramescu: „Nu speriați frumoșii adolescenți/Chiar dacă nu-s adeseori decenți”.

Decența face parte din structura noastră comportamentală, dar pare să sucombe încet-încet, ca multe altele care țin de manifestarea în viață și în societate. Nu trebuie căutată vina pentru această deraiere de la buna cuviință, ci mai degrabă modalitatea de a o combate.

…Decenți sunt și ochii aceștia descumpăniți pe care-i vreau, din nou, biruitori.