Trec către sud lungi șiruri migratoare
Ciupesc din aripi o celestă liră
Și nu glumesc căci cerul le inspiră
Trec către sud lungi șiruri migratoare

Aici, mai jos i-o toamnă de gutui
Au fetele obraji de Ionathane
Și par, cum merg, părelnice icoane
Aici, mai jos i-o toamnă de gutui

Încerc o fericire fără nume
În jurul meu sunt frunzele de jar
Ale unui bătrân și dârz arțar
Încerc o fericire fără nume

N-am scris de două zile mai nimic
Și-acum la miezul nopții ca o boare
Am auzit lungi șiruri călătoare
N-am scris de două zile mai nimic

Bolnav îs de o boală fără nume
Un timp ea se numise poezie
Dar cine astăzi ar putea să știe
Bolnav îs de o boală fără nume

Dar nu-s cu totul, Doamne, luat de-aici
Cât timp la miezul nopții pot s-aud
Chemându-se lungi stoluri către sud
Dar nu-s cu totul, Doamne, luat de-aici

(Lucian Avramescu, din volumul postum „Confesiuni la Poarta Cerului”)