La aproape 30 de ani de la înființarea Taraf de Haidouks, Anghel “Caliu” Gheorghe, liderul trupei din Clejani, a început un nou proiect în care a cooptat o parte din foștii colegi: Taraf de Caliu. Lucrează deja la un nou album în care ingrediente de bază sunt magia strămoșească și inovația din studioul ultramodern al lui Andrei Dinescu. Pentru că fiul poetului Mircea Dinescu e producătorul noului taraf și se simte ca peștele în apă lângă lăutari. Că doar nu degeaba studiază limba romani la facultate.

La 4 ani, Andrei Dinescu începea să studieze vioara. Mircea Dinescu l-a dus la marele Ion Voicu, cândva elevul lui George Enescu.

„Mă bucur că l-am prins. Era bătrân, vorbea greu. Am apucat să am câteva întâlniri cu el și am cântat și pe celebra vioară Stradivarius. Îmi punea mâna pe degete, mă corecta. A murit la scurt timp după ce l-am cunoscut”, a povestit Andrei Dinescu.

Copilul era talentat de mic și a încercat, de atunci, toate instrumentele posibile. Are plete și un lanț mare îi atârnă la gât, până spre brâu. Un tânăr complet atipic dar care e pasionat de romi și de cultura lor. Visează să vorbească pe țigănește cândva. Poate peste 3 ani, când termină facultatea, unde studiază limba romani! Și-a făcut un studio de înregistrări și a devenit producător.

Proiectul momentului este Taraf de Caliu, iar conceptul de la care a plecat Andrei Dinescu e de a lipi două lumi – gagiii și țiganii. “Când cântă Caliu, eu fur tot ce pot. Am făcut un studio bun, care poate să îi preia, să le pună în evidență valoarea. În lumea muzicii lăutărești lipsesc câteva elemente care există în lumea muzicii de gagii, cum ar fi ingineria de sunet. Eu vreau să aduc plus valoare din lumea pe care am accesat-o eu ca să pun în valoare lumea estică și muzica balcanică. Ideea este să se ajute lumile-astea”, spune Andrei Dinescu.

În urmă cu câteva zile a fost lansat și primul videoclip al noului taraf – Rustem, după o piesă mai veche a lor. Numele vine de la un dans oltenesc bărbătesc. A prins bine la public, semn că muzica de taraf și numele lui Caliu atrag. De altfel, grupul a cântat în cele mai inedite locuri, de la festivaluri de jazz, până în cluburi de hipsteri și peste tot au avut succes. E o muzică ce prinde la toate categoriile de public, în special la intelectuali, ne spune și Larisa Perde, impresar și manager al tarafului. Ca și Andrei Dinescu, ea leagă “skill-urile” zilei de azi cu lumea veche a lăutarilor. Misiune grea, dar pare o fire răbdătoare. Cu toții formează un grup …exotic, de unde și atracția pe care o exercită.

“Este ultima generație de lăutari autentici. Albumul pe care îl vom scoate va fi unul de tip heritage – un fel de album muzeu, dacă vrei. Vor avea succes și în România, sunt sigură. Ei, practic, au plecat de la Clejani din sat direct în străinătate, fără să treacă prin București. Acum e timpul să cânte și aici”, spune Larisa.

În ultima vreme sunt invitați și la emisiuni TV, cum ar fi ce a lui Mircea Dinescu: „Poezie și delicatețuri”, unde a fost prezentă Ioana Crăciunescu, poetă și actriță, vecină cu cei din Clejani, prin casa țărănească pe care o deține la Bulbucata.

Caliu se poate mândri că a fost acasă la Johnny Depp – urmare a colaborării lor la filmul “Omul care plânge”. A fost tratat ca un star, iar Depp i-a făcut multe daruri, inclusiv un joben și un sacou. Gest simbolic drag lăutarilor care, se știe, își dau haina de pe ei. Sacoul stă și azi bine merci în șifonierul lui Caliu, din Clejani. Jobenul însă l-a dat – că doar dar din dar se face rai – și e acum în dulapul din Belgia al unui fost coleg de taraf.

„Vreau să produc lăutari vechi și noi. Bătrânii cântă lăutărească, tinerii cântă manele. Dar de fapt, și unii și alții cântă de toate – e aceeași școală. Sunt mii de muzicieni buni în România – e o lume întreagă! Pe care nu o cunoaștem. Sunt patru formații de jazz în toată țara, poate zece acceptabile de rock. Aici avem mii de muzicieni țigani deosebiți. Mii!

Muzica jazz era considerată o muzică murdară, primitivă, prea sexuală, ca să treacă 100 de ani și să devină muzica ascultată de elitele intelectuale. Cam acesta este și parcursul muzicii rome, cu un delay față de muzica din America”, spune Andrei Dinescu.

( va urma)
SURSE : Libertatea /Petre Dobrescu, joi, 15 martie 2018,
https://euronews.ro”