Lucian Avramescu: Buni zori! Nu, nu sunt singur

 

Nu poți fi singur, având asociați, cu toate că uneori și-n sigurătate te poți asocia, fără a-i deteriora sau anula farmecul. Există și un farmec al singurătății? Da, poeții îl cunosc și-l caută uneori. Cărturarii îl încuscresc cu ceva numit solilocviu, poreclă dată unei meditații de unul singur.

Fără a-l strica, ieri m-am găsit, mut de uimire, nu doar de cuvinte, la ghișeul BCR din Mizil, orășel în care ajungeam pe jos, peste dealuri, copil, de mâna bunicii de mamă, la târgul de sămbăta. Azi am mers prin Urlați, unde am avut o plăcută întrevedere cu distincția însufleșită a unei doctorițe, făcând un ocol pe patru roți cauciucate, eu la volan, șchiop de stângul, soția în dreapta, șchioapă de toate suferințele mele, până am ajuns la Mizil.

Doamna Sanda, amabilă sub zâmbetul ei de bancheriță de ghișeu, mi-a înmânat ce-i cerusem prin mesaj – un extras de cont al Asociației culturale ce-mi poartă numele, fără a fi o carte de poezii. Așa am rămas mut de uimire. Am citit niște nume ca pe niște versuri:

Stoica Elena
Bivol Nicolae și Bivol Verginia
Gheorghe Maria
Ștefan Greceanu
Dinu Daniel
Ciupercă Livia
Nanu Katiusa Aurelia
Irina Mihaela Tudor
Avril Antonia
Muntean Ovidiu
Stănoiu Aurica
Banciu Carmen
Violeta Anton
Grosu Natalia
Stanciu Argentina Maria
Știrbu Veroana
Spirescu Florica
Popescu Neculai
Pora Zamfira
Gheorghe Camelia
Negoiță Mariana
Zaharia Rodica Luminița

La ei se adaugă Frâncu Ștefan din Apostolache, care a depus un plic la Muzeul Pietrei și o minunată doamnă cu ochi albaștri de care nu am voie să vorbesc decât trecându-i numele pe piatra din biserică unde vor fi dăltuite toate numele de mai sus și, dacă vor mai fi, și altele.

Toate aceste nume – cu două excepții – îmi sunt necunoscute sau cunoscute doar prin prietenia zisă virtuală pe Facebook și toate au ținut să doneze o sumă din banii lor, mulți puțini, pentru Muzeul Pietrei, mai exact pentru partea ce lipsea unui sat reprodus de mine din vechime – Biserica de Piatră, numită și Biserica din Livadă, fiindcă răsare dintre meri și cireși și vișini, ca un pom al vieții și al nemuririi. Am șters sumele donate de fiecare și am înlocuit, la cererea unei persoane, numele său real, cu un pseudonim care trimite ușor la original.

S-au adunat în total, în contul bancar, 7200 lei care se adaugă celor 1000 lei existenți acolo de doi ani, peste care se depunea praful. Iată că niște oameni cu suflet frumos au șters praful și m-au încurajat, simțindu-mă ușor demolat sufletește, să merg mai departe.

O Biserică nu e o piatră cioplită, o râșniță sau un căuș, cumpărate din curtea unui țăran. Și pentru că am promis că voi explica utilizarea acestor bani, am achitat ultima factură la SC Țarina Felix SRL, din Mireș, de 5461,50 lei, pentru materiale de construcție diverse luate în ultima săptămână, și o betonieră, fiindcă cea veche s-a rupt în urmă cu două zile.

Mulțumesc, dragi prieteni! Ce pot spune mai mult? Merg, mergem mai departe. Nu am lăsat nimic neterminat în viață. Viața doar se termină în viață, dar sper să se petreacă asta mai încolo, după ce Maica Domnului și Fiul ei sugându-i la sân, vor fi în mijlocul acestei Biserici cu vitralii de pomi înfloriți.