Lucian Avramescu: E oare nedrept ce ni se întâmplă?

Cineva, cred că Albert Camus, scria că ceea ce e de neînțeles e nedrept. Sper să nu-i atribui aiurea cugetarea, insultându-i ampla posteritate, mai lungă decât viața, mai ales că a fost unul din scriitorii dragi tinereții mele.

Ceea ce trăim acum pare de neînțeles, dar n-am certitudinea că e și nedrept. Omul a început să umble desculț prin bătătura lumii, pe care a luat-o fără a se întreba dacă o merită. S-a încălțat apoi în cizme cu calapod de tanc și rachetă. Modernizându-se, zice el, în baza unei inteligențe îngâmfate, a început să calce în picioare ceea ce părea Paradisul. O întoarcere de foaie, arată că reversul e mai lat ca efigia, iar pe dos stă, aproape de tot, Infernul.

E prima oară când generația mea trăiește sentimentul morții colective, chiar universale. Războaiele, scriam zilele trecute, sunt mai umane prin existența unui inamic vizibil. Cel de acum e prea parșiv și lunecos pentru a fi inventat de om. Omul a netezit în schimb amplele stadioane unde virusul a aterizat, prin miliardele lui de diavoli mici.

Distribuie prietenilor

E nedrept ce ni se întâmplă? Nu cred în pedepse supragalactice, de la un Dumnezeu pitit după nori, care râde de noi și ne încearcă. Iar dacă el există, cum trag nădejde, atunci pedeapsa este dreaptă şi meritată. Ne-am bătut joc de iarbă și arbori, de cer și pământ, am afumat tot, de la nemărginirea numită în limba mea, văz-duh, până la iubire și vise. Negustorim orizontul, împăiem îngeri, rupem cu dinții căprioara din vis.

Lumea, aparent laolaltă, s-a strâns într-o armată globală care luptă cu morile de vânt. Trădările și lupta pentru un vaccin universal, care miroase a bani mulți, viciază unitatea aparentă. Eu mă încăpățânez să-mi cultiv iluzia primăverii și să cred că vaccinul cu ghiocei va birui sufleteşte pandemia. E o pandemie care rezultă din trădarea și violarea colectivă a Planetei Albastre. Natura sau Dumnezeu o apără și dă la o parte violatorii. Crima este a tuturor, iar violatori suntem toţi. Dacă înfloresc pomii e semn că pământul ne-a iertat, iar fructele ce se vor pârgui în august vor consemna asumarea pocăinței în grup și recâștigarea dreptului de a strânge mâna firului de iarbă. Vom da în curând mâna cu iarba, poate de deasupra, respectându-i verdele virginal, cel care a supraviețuit miraculos  Paradisului pierdut. Să ne autovaccinăm cu iubire, fiindcă aici omul și-a pierdut dramatic imunitatea.