A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Lucian Avramescu: Maica Stareţă, supusă unui viol colectiv

0 907

 

Să presupunem că e o poveste, scriitoricește, inventată. Marele Vasile Voiculescu a produs, literar, pentru eternitate, un ”Chef la mănăstire”, care te mișcă la fel ca ”Zahei Orbul”.

Stareța  despre care cuvântăm s-a refugiat în credință după un viol petrecut – culmea – în Vasluiul celebru, azi, pentru virilitatea colectivă a unor flăcăi din zonă care nu pot birui candorile fetelor decât legându-le, bătându-le și obținând – jalnic – ceea ce se putea obține prin șoaptă.

Stareța pare, prin trecutul său de feciorie jefuită, o sfântă. Numai că, ajunsă în fruntea credinței a douăzeci și ceva de maici, într-o ”mândră mănăstire pentru pomenire”, pe care le păstorește, a descoperit în sine bucuria dragostei trupești. Preotul-călugăr – unicul bărbat din instituția lui Dumnezeu – de meserie tinichigiu, ajuns nu se știe prin ce învârteli bisericești, duhovnicul acelor numeroase maici, ”mirese ale lui Iisus”, trăiește cu stareța. Adică doarme cu ea în odaie – chestia cu dormitul e un eufemism – și trage de limbă la spovadanie maicile obligate la o confesiune spre a le turna în pat iubitei.

Mănăstirea de maici, căreia nu-i dau numele, din motive pravoslavnice, trăiește sub presiunea cuplării celor doi care nici măcar nu se sfiesc să se arate ibovnici. Ierarhia bisericească, până la sfințiile lor de la București, știe și clipește șiret, lăsând stareța și preotul ibovnic să-și facă de cap, fiindcă respectiva mai mare a mănăstirii istorice a iscălit un fond de câteva milioane de euro, pentru restaurarea sfintei mănăstiri, cu Uniunea Europeană. Îl dați afară pe popă (tinichigiu!), plec și eu după el. Dragostea față de o barbă pământeană e mai mare ca dragostea față de iubitul ceresc. Dragostea de fonduri a ierarhiei de la București e și ea mare, așa că lasă, încă zece ani până se va isprăvi investiția europeană, cuplul bisericesc să-și facă de cap.

M-am documentat, discret, de ce sunt triste maicile adevărate, ”miresele lui Iisus” din respectiva mănăstire,  clădire cu turle și icoane, ”inventată” de mine, firește? De ce sunt retrase în ele, pustiite de o fărădelege? Din pricina spovedaniei. Călugărițele sunt obligate la spovedanie sub patrafirul popei. Trebuie să-i spună tot ce gândesc, ce le frământă, călugărului-preot, care ține și slujbele. Cum să-i spună o călugăriță adevărată, amantului stareței, căreia, acela, îi povestește mai departe vesel tot ce află, divulgând, ca la securitate, viața neliniștită a sufletului ei?

Popa, de meserie mecanic auto și tinichigiu, cum spuneam, are șase mașini pe care le repară cu bidineaua botezului în spatele sfintelor turle. Stareța are o unică grijă – să nu-l piardă.

Firește, ceea ce scriu eu aici e o invenție literară. Dar și ”Crimă și pedeapsă” a fost, înainte de a ajunge roman, o știre de presă.

P.S.

Îmbrăcată în schele, azi, Sfânta Mănăstire se arată în pielea goală!

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More