Lucian Avramescu: Să donez aș vrea, dar n-am decât medicamentul poeziilor mele

 

Vin puține donații, miliardarii strâng punga
Banul se uită piezis prin ale băncii zăbrele
Eu ce-aș putea dărui, răstignit ca Iisus?
Poate doar medicamentul poeziilor mele

Lumea întreagă, de la Nistru la Sena
Și chiar mai încolo, prin Indii și Americi
Face o biată carantină în furnicar – ce hazlie corvoadă –
În timp ce enoriașii stau mai departe îngrămădiți în biserici

Distribuie prietenilor

Am mai trecut prin astea toate, ciumă, holeră
În arenele romane fiarele erau eliberate să sfâșie creștinii
Iar ei stăteau ținându-se de mâini și cântau rugăciuni
Azi stau la o țigară, cântă și beau în spatele crâșmei, cretinii

Scapă cine poate, zice o doctoriță din Italia,
Carantina, izolarea, pot fi făcute la tigri, la om sunt un eșec
Se dezgheață nu polii, ci munții de viruși
Iar omenirea va suporta un amarnic înec

Privesc, cu un plâns optimist, această surpare
Mă încăpățânez să iubesc lumea, primăvara cu florile ei rebele
Aș vrea să fac ceva măreț, salvator și durabil
Dar n-am decât medicamentul poeziilor mele

30 martie 2020, Sângeru