Lucian Avramescu: Scrisoare către dragii mei prieteni revoltați

Mulţumesc pentru revolta voastră care mă apărâ de strigoii uitării. În ceea ce mă privește sunt învățat și aș trăi, Doamne ferește, un șoc auzindu-mi numele în asociere cu poezia ”Bună seara, iubito”, devenită cântec. Eu, în raport cu această piesă, împărtășesc soarta  autorului Mioriței.

Ce s-a petrecut? Acum două seri am primit mesaje să fiu atent la nu știu ce post de televiziune că, seara, într-o mare emisiune mare, cântecul cu numele pomenit mai sus, va fi prilej de deghizare. Adică un bărbat cu păr pe obraji și pe țurloaie va face pe Loredana Groza, care nu are mustăți din câte știu și este cunoscută ca autoare, compozitoare și interpretă a piesei care i-a așezat debutul pe acest norocos piedestal. De la un timp ea este și Caramitru, care avea rolul de a rosti niște replici de vers.
Uită-te! Și m-am uitat, cu toate că nu mi-e în fire să-mi consum astfel rezervele de timp pe care le mai am de ispășit pe aici.

Emisiunea, care conține și câțiva actori pe care-i știu, schimbă chipuri și pune interpreți la cazna de a părea alții. Dacă în fișa meseriei de actor a fi altcineva este esența și dovada talentului, la cântăreți nu e chiar onorabil. De dorit ar fi să fii tu însuți. Dar ca joacă, merge. Toți cei din scenă râd de se prăpădesc la glume care nu sunt. O armată feminină de rujat, epilat și pus țâțe unde nu există, concură la succesul spectacolului care pare confecționat cu foarfeca și fasonat în laborator.

Cântărețul piesei pe versurile mele, devenit cântăreață, s-a achitat onorabil de cazna de a se pițigăia nițel, iar replicile au fost date cu talent de unul din cei patru jurați, chiar mai bine decât fostul meu prieten Caramitru.

S-a vorbit mult despre cuvinte, dramatism, iubire, despre piesa care a făcut carieră istorică (a fost catalogată la un moment dat drept piesa secolului). O singură dată, în fugă, dar lăudându-se pe sine parcă, o doamnă din juriu, care înțeleg că era corporal dublă dar s-a ajustat miraculos într-o zi, ajungând pe jumătate, a pomenit numele unuia din cei doi creatori, compozitorul Adrian Enescu. ”L-am cunoscut” părea un merit incontestabil al juratei care face un botic rotund și vorbește de parcă ar ține mereu în gură un caval spre a nu pierde perfecțiunea rujată a cercului.

M-am culcat, fiindcă mă scol la orele patru înaintea zorilor, când scriu, iar muțenia mea își face singură de cap, nevăzută și neironizată. Ei bine, n-a fost chip fiindcă abia atunci s-a declanșat avalanșa de mesaje ale bunilor mei prieteni revoltați. De ce? Că numele meu n-a fost pomenit nici din greșeală. Unii, uitând că nu pot vorbi de un an și ceva, au sunat, iar soția a răspuns cu telefonul dat tare să aud și eu. Le-am răspuns, scriind, că nu-s afectat, că m-am învățat, că la noi nu funcționează ca la alții legea ca numele creatorilor să fie pomenite.

Așa e! Versurile mele au adaugat carierei de compozitor de film, pe cea de autor de muzică pop, lui Adrian Enescu. Nu ne știam când m-am trezit cu el la poartă, având la subsuoară volumul meu ”Bună seara, iubito”. Editura Eminescu îl scosese în tiraj de 20 000 de exemplare care s-au vândut rapid, așa că a mai tras un tiraj similar care s-a dat și acela. I-am oferit lui Adrian libertatea de a-mi utiliza versurile și am devenit prieteni. Din cele 24 de piese pop compuse – minunata actriță Adina Popescu, soția lui, ține răbojul – aproape 2o sunt pe versuri de Lucian Avramescu.

Am citit toate năzdrăvăniile, că versurile sunt scrise de Caramitru care se îndrăgostise lulea de puștoaica Loredana (Enescu i-a înregistrat separat, iar cei doi nu s-au cunoscut), că interpreta însăși a trecut prin niște suferințe amoroase inspiratoare ș.a.m.d.

Dragii mei prieteni, nu vă revoltați. Cea mai mare recompensă pentru un poet e ca versurile lui să treacă în folclor. Că scena aia era plină de vedete gălăgioase, că între multele  care se spuneau pentru a confecționa veselie, putea fi scăpat și numele autorului, e adevărat. Dar cei care-mi fac onoarea de a mă ști, nu mă uită, iar revolta voastră face mai mult decât dacă-mi rostea numele rujul intelectual al unei cucoane doldora de ea însăși.
Buni zori și să aveți o zi minunată!