Lucian Avramescu: Singurătatea Soarelui

Ești prea dur, pari tot o cazemată
Proțăpit, domini pământ și cer
Sunt născut în zodia-ți turnată
Toată  din incendiu și din fier
Dar nu-mi placi, căci n-ai deloc mister

Ești urât cu ochiul tău de lavă
Stăpânind tot cerul fără nori
Apa, cu-a ei firavă octavă,
Găsea-n irisul tău alb culori

ROGVAIV sună în abreviere
Roșu-ntâi, la urmă violet
Și din incontestabila-ți putere
Ploaie te făcea un pic poet

Ești, firește, mândru în armură
Sorbi dintr-un avânt un sfert de mare
N-ai milă în deșert, uscând o gură,
Zeu fără poezie și culoare

Să-ți spun ceva bătrâne general
Misterul ăsta l-am trăit și eu
Coboară, iubind ploaia, de pe cal
Căci ea, femeia face curcubeu
Din aura ta searbădă de zeu
Altfel, pe cer rămâi astrul temut
Și? Și nimic, soare și-atât

5 mai 2021, Sângeru