Lucian Avramescu: Strâng din pumni, dar totu-i în zadar

m-am născut să te iubesc pe tine
ca pe-un privilegiu, ca pe-un dar
Dumnezeu, în mila lui cerească
mi te-a dat, bag seama, în zadar

te-am iubit ca pe-o femeie care
mi-a fost leagăn și acoperiș
talpile te-au sărutat în mers
la vedere, brav, nu pe furiș

țara mea frumoasă ca o zână
nu știu ce și cum s-a întâmplat
c-ai ajuns la mâna unor furi
care rând pe rând te-au violat

unii după alții hămesiți vin
și de tine râd, te-mbracă-n zoaie
nu te ocrotesc, nu-ți fac copii
au sămânță de strigoi în coaie

n-ai pe față semne de sărut
pe fosta-ți iie se adună pleavă
de unde Dumnezeu au apărut
aceste hoarde care-ți dau otravă

putregai e totul, jos și sus
de la mic și pân-la cel mai mare
pentru junii noi, din bulevard
ești o biată târfă oarecare

între oameni, aprig schilodită,
și-a dat duhul tristă omenia
a murit cu totul bunul simț,
a pierit din graiul nostru glia

m-am născut să te iubesc și apăr
ca pe-un privilegiu, ca pe-un dar
dar degeaba mi te-a dat divinul
strâng din pumni, dar totu-i în zadar
plânsu-mi mut nu-i nici toiag, nici par

16 februarie 2021, Sângeru