Tu mergi pe linia vieții mele,

Atentă să nu-mi luneci din palmă,

Pas după pas, mâinile în lături, ca în mersul pe frânghie

Ce vei face, mă întreb,

Când linia vieții mele se va sfârși

Căci palma nu ține cât Calea Lactee?

Nimic special

Important e să înveți mersul pe linia vieții

Ca la șotron, trecând de pe linia vieții mele

Pe linia vieții tale

Și tot așa, fiindcă liniile vieții sunt fără contenire,

Trecând din una în alta

Împrumutându-se și sărutându-se la nesfârșit

Cele care se nasc și apoi rămân în urmă,

Șterse cu buretele de pe tablă,

Pentru a desena altele cu creta

Cui îi spun asta?

Ție care dansezi frumos pe linia vieții din palma mea

Plină de șolduri și sâni

Încât eu am uitat – prima oară – să mă mai uit și în alte părți

Lucian Avramescu, 21 august 2018, Mamaia