Miercuri, Sfântul Ilie – Tradiţii și obiceiuri. Ce nu trebuie să faci în această zi

 

Sfântul Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 iulie. Sfântul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, nu a murit, ci a fost luat cu trupul în carul de foc, potrivit tradiţiilor evreieşti şi creştine. O tradiţie românească spune că de SF. ILIE nu este bine să loveşti două mere între ele pentru că atragi grindina.

Apărător înflăcărat al credinței în Dumnezeul revelat profeților Vechiului Testament, Sfântul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profeții Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localități se trage și numele proorocului. Sfântul Proroc Ilie a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ținutul Samariei din Israel, timp de 22 de ani.
Acest rege s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul unic al iudeilor, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria, înălțând totodată și un jertfelnic. Toate aceste fapte au atras mânia divină. Dumnezeu îi încredințează Sfântului Proroc Ilie misiunea de a mustra pe rege pentru faptele necugetate săvârșite și de a întoarce poporul la credința monoteistă.
Mustrându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”(3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. În urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara.
După trei ani și jumătate, dovedindu-se prin multe minuni că numai credința în Dumnezeul unic este cea adevărată, poporul iudeu și-a recunoscut greșeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (3 Rg 18;39). Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul și foametea a încetat.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc.
Tradiţii şi obiceiuri
In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca in noaptea dinspre Sant-Ilie visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi, iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.
In dimineata zilei de SF. ILIE se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece. Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Distribuie prietenilor

Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.
Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.
Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de SF. ILIE, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Sursa – realitatea.net