Buni zori, maestre, în ale cerului ferestre,
Floarea gingașă de nu mă uita
Cu petalele ei albastre
E sacrificată de iubita
Care murmură: Mă iubește, nu mă iubește?

Romanța iubirii acum doare,
Pentru că e scrisă
Cu gândul în depărtare
Și o întrebare mereu e zisă…
Mă iubește, nu mă iubește?

Acolo, în nemărginirea stelară,
Florile au petalele intacte
Pentru că nu-i ca pe planeta albastră,
Nimic nu e de întrebat și diafanele fete
Nu murmură: Mă iubește, nu mă iubește?