Vasile Niculescu Veselu, născut în 1897, în comuna  Ariceşti, sat Nedelea, județul Prahova. Avea 55 de ani și era un țăran harnic, muncea din zori și până noaptea târziu. Cu banii agonisiți își cumpăra câte un petec de pământ. Comunismul sovietic, în zilele în care cei mai puturoși oameni ai satelor erau recrutați milițieni, indiferent de studii (două clase, patru clase) îi tremitea la Canal pe toți oamenii harnici, destoinici, punând în loc lepre ”cu origine sănătoasă”. Așa a început comunismul în România, distrugând oamenii harnici ai satelor, învățătorii și preoții considerați legionari, ”bandiții” din munți care își apărau pământul. Vasile Niculescu Veselu a fost una din victimele terorii de atunci. A ezitat să-și dea vițelul la cote, sau cele zece kile de fasole, sau grâul necesar creșterii copiilor lui și nepoților lui. Catalogat chiabur și trimis 18 ani să fie ”corectat” la Canal  și-a condamnat și urmașii care devenisă brusc dușmani ai poporului și erau scoși din școli sau facultăți.

La 20 august 1952, lui Vasile din Aricești,  i se înscenează un proces public, fiind condamnat la 18 ani închisoare corecţională pentru că „a sabotat planul de colectări, îndemnând şi pe alţii la sabotaj”, descoperă Memorialul durerii. Procesul a fost filmat, circulând sub denumirea de „Judecata unui chiabur din Prahova” pentru intimidarea altor ţărani ce se împotriveau procesului de colectivizare. De ce sunt satele de azi atât de văduve de oameni harnici, iar cei harnici pleacă în lume?  O  rădăcină a răului e de  atunci, se duce până în țărâna acelor vremi când a fi harnic  devenise echivalentul  îmbuibării, iar omul adevărat era prigonit până la moarte (L. Avramescu).