Se scanda pe stadioane ”Gyuri, Gyuri!” sau ”Pascu, Pascu!” și avea doar 20 de ani

Mulți sar, cu știință sau fără, detaliul că notorietatea artistică a lui Ioan Gyuri Pascu era uriașă pentru vârsta lui tânără înainte de a intra într-un grup umoristic. Până-n 1985, vreme de aproape cinci ani, adevărata sa lansare a fost ca membru titular al Serbărilor Scînteii Tineretului, împărțind scena într-un spectacol care se desfășura pe stadioane mai ales, cu Ion Caramitru, Formațiile Roșu și Negru și Progresiv TM, Florica Bradu și Ionela Prodan, interpreții de folk Gheorghe Gheorghiu și Victor Socaciu, poetul Dan Verona, umoristul Doru Octavian Dumitru, Cristian Țopescu, dat afară din televiziune dar purtând aici incitante dialoguri cu publicul, soții Carmen și Gheorghe Angheluș, belerini ai Operei Române din București, Mădălina Manole, mai mică un pic ca vârstă decât Ioan Gyuri Pascu, pianistul Adrian Tomescu și alte valori ale scenei și culturii. Aici, Ioan Gyuri Pascu a probat o formidabilă forță scenică polivalentă, mărturisește poetul Lucian Avramescu, cel care realiza acest spectacol, iar pe stadioane se scanda adesea – și publicul era uneori de 15 – 20 de mii de spectatori – ”Gyuri, Gyuri!” sau ”Pascu, Pascu!”, rechemat fiind în scenă pentru momentele umoristice mai ales pe care le improviza nu o dată.

”Am ținut mult la acest artist de excepție, puști când a venit la mine și nu ne-am mai despărțit până când spectacolul a fost desființat, mărturisește poetul Lucian Avramescu. I-am acordat Premiul de debut și apoi, la un an doar, Premiul de consacrare, ceea ce, și la vremea aceea, era o confirmare valorică. Nu era un spectacol politic, iar Gyuri zburda în aluzii, lega și dezlega cuvinte și mimici, cânta ce voia el, cucerea publicul și, la 20 de ani, era deja o vedetă. Îmi pare rău că acei cinci ani din cariera lui, cu cele aproape 800 spectacole de la care n-a lipsit niciodată, poate cei mai dinamici și vii, îi sunt confiscați din biografie”, a declarat pentru AMPress, poetul Lucian Avramescu.

”Am fost la el acasă unde m-a invitat, eram cu trupa în zona Sibiului, i-am cunoscut mama. Era un om nu vesel, cum îl etichetează atâția, ci profund, iar umorul lui venea dintr-un clocot interior generat de o rară inteligență. A urmat literele, fiind profesor de limba română și apoi actoria, citea mult și învața de la cei de la care avea ce. Toți din trupa noastră de peste 50 de cântăreți, scriitori, balerini, actori, îl iubeau nu doar pentru că avea umor, ci pentru că avea ce le spune și era profund drept în relațiile cu ceilalți”. Dispariția lui, spune poetul, e mai dureroasă decât o desenează  comentariile iar ”rolul Ioan Gyuri Pascu nu mai poate fi jucat de nimeni altcineva, niciodată”.
Giorgiana Radu, AMPress