Românii poartă în case icoane, fie din credință, fie pentru că așa este datina și așa au moștenit ei de la părinți și de la bunici. Icoanele și candelele care se aprind lângă ele sunt simboluri puternice ale casei, legate de protecție, de speranță și mai ales de credința că există Dumnezeu care ne vede.

Românii se roagă cu fața la icoane, aprinzând o candelă sau o lumânare. Icoana aduce alinare și ne redă speranța în cele mai grele zile.

Icoanele sunt binefăcătoare în orice casă, dar există și multe temeri legate de aceste simboluri sacre. Iată câteva superstiții despre icoane pe care, chiar dacă biserica le condamnă, oamenii încă le cred și țin cont de ele.

Prevestiri și superstiții despre icoane
Icoanele se țin spre răsărit, pe un perete curat, fără alte poze, afișe sau decorațiuni. Icoanele, se spune, nu este bine să stea spre apus, pentru că ele trebuie să fie luminate de lumina soarelui la răsărit.

Dacă o icoană este găsită întoarsă, este un semn de mare tristețe în casă.

Dacă ai icoane prin sertare, ținute departe de lumină, fără să se închine nimeni la ele, trebuie să știi că speranța și bucuria vor ajunge greu în casa ta.

Dacă icoana cădea din cui, era semn prevestitor de moarte.

Dacă plesnea vopseaua sau lemnul icoanei, boli grele aveau să se abată asupra familiei.

La icoane se aduc crenguțe de salcie, crenguțe de busuioc, trandafiri și crini, să se umple de har și să protejeze casa de necazuri. Florile se pun la icoane când sunt marile Sărbători precum Boboteaza, Paștele sau Nașterea Domnului.

Continuarea pe libertateapentrufemei.ro