Am scris, cu ceva vreme în urmă, despre modul absolut nepoliticos , de-a dreptul bădărănesc, în care s-a comportat faţă de mine, pensionar şi cap de locuitor al României, stat de drept şi stat membru al UE fiind, o cocoană funcţionăreasă de la ghişeul Casei de pensii a sectorului 1 Bucureşti. Am scris, dar, vorba aia, eu am scris, eu am citit, eu am răspuns! Fiindcă nu am primit nici până acum fie chiar şi un mesaj de genul „minţi, nu a fost adevărat” din partea respectivei instituţiunii şi, cu atât mai puţin, din partea forurilor superioare ei.
Aşa încât nici nu este prea greu de bănuit cu ce strângere de inimă am luat calea spre aceeaşi Case de pensii, de data asta trebuind să doar duc un act acolo la dosarul de pensie al soţiei mele. Când acolo, ce să vezi? La cele două ghişee (29 şi 30) rezervate sectorului 1, era ceva coadă dar, vorba lui Nenea Iancu „ nici prea prea, nici foarte foarte”.
M-am aşezat, ca tot omul, la rând şi nu mică mi-a fost surpriza – foarte plăcută, mărturisesc!- să văd că doamna de la ghişeul la care mă aliniasem, ghişeul 29, dă dovadă de operativitate şi, mai ales!, de amabilitate. Lucru de care aveam să mă conving atunci când am intrat pe relaţia: petent- instituţie, doamna respectivă dovedind răbdare şi disponibilitate de a –mi explica, detaliat şi la obiect, ce şi cum stă treaba în cestiunea pentru care am venit. Drept urmare, într-un timp relativ scurt , am plecat de la ghişeul respectiv, ghişeul 29, mulţumit şi cu încrederea că am primit o bună soluţionare.
Fără doar şi poate, se vor ivi niscai exigenţi de meserie care să îmi reproşeze că ocup spaţiul editorial cu un asemenea flecuşteţ. Tot ce se poate, numai că, din păcate, tocmai asemenea flecuşteţe cu care ne blagoslovesc niscai amploiaţi, mai ales din cei cu pile babane la activ, ne fac zile fripte şi ne ridică tensiunea. Mai ales nouă, pensionarilor care ne încăpăţânam,încă, Har Domnului!, să nu „ieşim pe cale naturală din sistem”, aşa cum ne hărăzea, cu ceva timp în urmă, Premierul-sfert-de-buletin!
Aşadar, spre a nu mai lungi vorba, uite că se poate să avem şi funcţionari publici, pricepuţi şi cu bunăvoinţă! Drept pentru care socotesc de datoria mea ca, aşa după cum am scris nişte vorbe aspre despre mitocănia cocoanei de la ghişeul sectorului 1( este vorba despre o faptă petrecută acum ceva vreme în urmă),la fel de bine este de datoria mea, acum, să scriu două vorbe despre această doamnă, în adevăratul înţeles al cu vântului, cu care am avut plăcerea să discut şi de la care am primit o mână de ajutor azi, 7 decembrie 2015, după Hristos, cam în jurul orei 11 A M, la ghişeul 29 al Casei de pensii a Municipiului Bucureşti.
Chapeau bas, doamnă!