Și copacii zâmbesc uneori

copăceii

Urcăm un deal, pădurea e aprope

Copiii în urcuș se-ntrec și râd

Totul e vesel, sus, într-o poiană

Facem popas și iată ce aud:

 

Copii, le spune doamna profesoară

E timpul, după-atâta colindat

Să scrieți, e o temă pentru-acasă,

Ceva deosebit ce-ați observat.

 

Deci, mâine, când ne revedem la școală

Să aibă în caietu-i, fiecare

Fie-o poveste, fie un desen

Cu ce v-a impresionat mai tare.

 

M-am tot gândit, la rându-mi, ca părinte

Care, cu alți părinți, i-am însoțit

Ce-ar fi de povestit mai acătării

Fiindcă n-a fost nimic deosebit.

 

A fost o zi de iunie, frumoasă

Iarba era ca iarba, în poiană

Copacii ne-nveleau cu umbra lor

Și nimeni nu s-a procopsit c-o rană.

 

Am fost, desigur curios, ce-a scris

Sau ce a desenat fetița mea

Și am găsit pe-o coală un desen

Cu soare, cu copaci și chiar cu ea.

 

Nimic spectaculos, mi-am zis, nimic

N-a observat fiind deosebit

Și-aproape că i-am dat dreptate

Nici eu ceva altfel nu am găsit.

 

Am mai privit desenul înc-o dată

Și am găsit ce eu n-am remarcat

Copacii, da, copacii din pădure

Zâmbeau spre noi cu-n zâmbet minunat.

 

Copacii, molipsiți subit de joacă

I-a-nconjurat cu drag pe prichindei

Iar fiica mea a observat desigur

Și le-a răspuns râzând în felul ei.

           Poezia – Lucian Avramescu

           Desen – Ana Luciana Avramescu

 ( din volumul în pregătire de poezii pentru copii)

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.